Am aflat de ce le-am dat-o in mufa la croati

Asa. Am plecat din Muntenegru unde era Dumnezeiesc totul. Cazare ,papa(o sa revin cu subiectul papa la sarbi si muntenegreni),plaja, peisaj, mare….offff. M-am lasat prostit de necunoscatori si am plecat in Croatia. Ei mi-au umplut capul ca e bestial acolo ca nu stiu eu ce ii frumos si ca sunt un porc sovin care nu suporta organic croatii dar nu stiu ce pierd.

OK.

Om cu umeri gat si cap iar in el creier am zis hai sa vedem ca doar nu sunt bou sa am numai certitudini mai accept si momentele cand am dubii. Asadar destinatia -Dubrovnik. Cea mai tare statiune de pe malul croat al marii adriatice (care e de fapt o limba din aia mediteraneeana). Trec la ungu…scuze la croati si dupa vreo 30 de km ajung in frumoasa statiune. Gasesc cazare la acelasi pret. 15 euroi per cap. Mai noua locuinta e drept. Vedere la mare. Era seara. Totul arata mirific. Am zis : “vreau sa ma mut aici”. Lumini, luminite , vapoare, barci , mare, far. Ne-am gatit frumos cu toale de mers la biserica si am iesit ca niste flori la plimbare. Orasul vechi = tinta. Acolo imagini de vis am facut poze am filmat am facut wow am facut uai am cascat gura si cand am obosit ne-am asezat pe o terasa. Comandam racoritoarele de baza si ii spun croatului intr-o engleza perfecta (ca doar nu is nebun sa ma simta dupa accent ca is sarb) ca vreau sa platesc in Euro. El zice : E E …. NE…. NO ….NIET ….eu zic FUCK YOU HUSTON ….WE HAVE A PROBLEM. Si uite asa mai vizitez eu odata orasul vechi in cautarea unui din asta (croat) care vrea sa imi accepte amaratii de euro in schimbul valorosilor KUNA. Ah …nu v-am zis un suc si doua beri mici de 330ml = 28 euro. Gasesc fraierul caruia ii var pe gat moneda aia de nu o vrea nimeni (euro) si primesc pretioasa hartie de KUNA. Platesc si plang platesc. Doamne cat am mai injurat in seara aia neste neamuri si neste desteptii lu’ peste care au facut lobby pentru Croatia. Plec cu sforaituri de nervi in gat de acolo si vreau sa ma duc dreq sa imi cumpar tigari. Nu era nimic prin zona (adica in centru) asa ca intreb un din ala(croat) unde pot sa imi calmez si eu plamanii cu un pachet de Camel. Raspunsul il simteam deja in cele mai urate presimtiri ale mele-”la ora asta nicaieri”. BAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA era ora 23 in cea mai tare statiune croata la mare si totul era inchis inclusiv benzinariile iar eu am facut 40 de km pentru o sticla de suc una de apa si doua pachete de tigari. Fie trec si peste asta. E cool e linistit(Doamne parca e oras parasit dupa ora 22) poate e misto la plaja. Scuze de formulare dar la Mamaia imi place mai mult. In Croatia e de kkt. Adica mai rau ca la noi. Pe 30 de metri de plaja 7800 de persoane. Inghesuiala ca la noi dar in schimb liniste totala. Astia toti sunt muti. Ca sa fac o fundatie romano-sarba in Croatia m-am dus cu vaporul pe o insula. Acolo m-am jucat putin si cu aricii lor de mare dupa care am ocupat doua banci. De alea de lemn nu de credit. Una eu una Ramona (muierea …ete zic de ea sa nu imi sara in cap) si i-am invatat pe surdo-muti cum se sforaie cu voce tare.

O fost “nice” cu vaporul spre si dinspre insula. Am vazut multa apa si mult mal. Merita 70 de euro NU?

Au si acum ating problema sensibila. PAPA. Nu Benedict …haleala. Cine nu mananca macar o data in Serbia s-a nascut degeaba. La fel e papa si in Muntenegru. Multa…prea multa dar buna de nici nu te mai uiti dupa slipuri de gagici. La aia(croati) am cerut mega potol. Masa de masa. Adica eu ciorba de peste si pentru Ramo si Gabi si tot EU peste mixat de DJ bucatar. Am primit o supa de gaina cu taitei. Peste crud ,calamari 20g ,raci 30g (ca au si coaja si o salata de trei zile). Bleax. Eu sunt gurmand …nu mananc mult dar imi place sa mananc mancare cu gust . Asta a lor era de rusine. Restaurant 4 stele. Nota de plata spre suta de euroi bineinteles in KUNA.

Mai era ceva peisajul . Pai nu se compara nici cat negrul de sub unghiile taiate proaspat. Zici la esti pe lac nu la mare.

Dezamagire totala.

Am facut-o deci m-am intors in Croatia si pentru vacanta nu numai pentru razboaie si stiri. Nu sunt sovin dar nici pe banii altora nu ma mai duc acolo unde totul este scump (tigari 3-5 euro bere 3-5 euro suc 3-5 euro parcare 2-15 euro pe ora etc etc.)

PS: Le doresc tuturor celor care m-au convins sa ma duc in Croatia un concediu la fel de placut tot acolo.

PPS: Noi i-am batut deja pentru ca nu stiu sa faca de mancare, mai si au femei urate, se comporta ca niste taranoi si umfla nota de plata. De acu’ inainte mai batetii si voi.

Ziveli 

Jugoslavijo

Cel mai AMAR vin?…Vin din concediu!

Ete tot ce e frumos dureaza prea putin. Eu nu sunt de acord cu legislatia. As vrea sa fie 6 luni munca 6 luni concediu. Dar deh o sa ziceti de mine ca am luat-o razna la fel ca ungurii care vor sa legifereze siesta.

Asa…

Am plecat “deci” in concediu la inceputul lunii iulie(v-am chemat si pe voi remember). Destinatia MONTENEGRO. Drumul pana acolo e bestial. Pasagerilor le place iar celui care intoarce de roata aia la care ii zice volan ii smulge injuraturi si blesteme. 650 de km Timisoara Budva. Cum iesi din Romanica ADIO campie …numai munti si al dracu ca sunt mai mari sau cel putin asa par. In 300 de km capotezi ca sofer dar e exact locul in care e fain sa te apuce nani. O zona asemanatoare cu Poiana Brasov dar totusi mai altfel. Zlatibor ii zice. De acolo a doua zi restul drumului e parfum …adica incepe sexul.

Treci in Muntenegru din Serbia si intri direct intr-un canion…asa de control. Consumi volan si cauciucuri pe stanga dreapta de vreo 2 milioane si numai ce ai intrat. Toti din masina fac wow doar tu faci AU. Exagerez e drept e frumos drumul si pentru soferi.

OK

Ajungi in Budva sau cel putin aproape. Ce inseamna aproape?Pai vreo 2000 de metri altitudine. Te uiti de pe varful muntelui la HAUUUU si intr-acolo te indrepti.Cazare super misto 15 euro pe cap de vita. La 50 pe noapte iei un etaj intreg cu doua camere baie hol bucatarie terasa cu vedere la mare si una bucata proprietar prietenos care vine sa ii povestesti cum e in UE.

Incepe cosmarul….plaja

Sunt o gramada de locuri unde poti sa faci cancer de piele in Muntenegru. Private libere sau nedescoperite inca. Totul e sa nu ai chef sa urlii la muieri ca nu sta totul in a te face de kakao pe piele altfel ai pus-o de o zi in care o sa transpiri si intre degete. Orice s-ar spune plajele din Muntenegru sunt cele mai misto pentru mine. Apa e atat de curata ca vezi pana la fund si dupa vreo 70-80 de metri de la mal. Va inchipuiti probabil cum se uitau pestii aia pe care eu incercam sa ii fraieresc la mine: “ete si la matahala aia crede ca bagam botul la momeala lui.” Drept e ca eu eram de vina…dadeam la peste cu placinta cu branza ca era singurul lucru care il aveam in masina pentru papa siiii daca papa Mile papa si pestele. Doar ca astia erau unguri si nu intelegeau ca e bun nici pe romaneste nici pe sarbeste. Asadar super concediu in Muntenegru. Plaja baie pescuit. Am uitat sa va spun doua lucruri esentiale.

1 Am facut cunostinta cu cineva interesant. Un arici de mare. De bucurie cand m-a vazut mi-a tras vreo 16 pupaturi cu acele in piciorul drept. Dar ca sa fie sigur ca relatia noastra e serioasa a lasat ceva de amintire. In piciorul meu-3 ace. (Multumesc pe aceasta cale colegilor mei din A3 care au cautat pe sfantul Google toate informatiile despre arici si in mod special prietenului si colegului meu Sorin Bogdan) Ah si o faza de care imi e rusine. Eu sunt sarb si vorbesc mai bine sarba decat romana. Am mers la spital dupa ce m-au alertat colegii si m-am intalnit cu o tanti doctor. Totul bun pana aici. Doar ca am uitat cuvintele in sarba si i-am zis la tanti ca pe mine m-a muscat un MELC de mare. Eh na mai incurca omul animalele ca deh nici ariciul nu merge cu mult mai repede ca melcul.

2 Mi-am gasit gagica. Una bucata buna rau. Sani tari …fund teapan si bombat …parul lung…traieste pe malul marii ….un delir total. Am reusit sa o prostec pe fata cu care am plecat sa imi faca poza cu ea in timp ce ii adulmec sanii. Si am reusit. (Vedeti mai jos in slide)Ce ma deranjeaza insa este ca e cam bronzata. Ah…..adica e din bronz.

Despre plecarea din Muntenegru in Croatia si experienta de acolo pot sa va spun doar atat : VA URMA

P.S. Va sugerez sa cititi acest blog ascultand melodia de mai sus si sa vedeti pozele de mai jos

Check out my Slide Show!

AM PLECAT SI AM UITAT SA VA SPUN-SUNT IN CONCEDIU

De ce sunt unii lasi si sterg comentariile la propriile bloguri

Scriam aseara la nervi un text. Despre niste prieteni comuni si atat de separati totodata. Scriam de Omer ca doar e prietenul meu si e vedeta mai nou in toate ziarele si pe la tv. A facut dreptate nenea Mugur Ciuvica. De fapt era un rezumat din tot ce aflaseram noi jurnalistii cu multa vreme inaintea dansului. Dar …deh el acum o aflat….Aveam si un alt prieten care sapa la temelia lui Omer dar din respect pentru tatal sau nu ii dau numele. Ceream atat intr-un comentariu sa se faca o analiza a intregii activitati infractionale de pe clisura Dunarii nu sa ne referim strict la o perioada pentru a scuipa niste oameni doar pentru ca nu ne-au dat pulan si cascheta cand ne-au promis(asta e pentru dansul). Scriu eu ca vita sute de semne comentariu si ma destainui . Ete chiar apare comentariul pe blogul dansului(acel fost drag prieten care s-a ridicat si a fugit cand i-am zis ce am avut de zis nu a avut c…e sa tina la tavaleala ca un barbat). Nu pot sa cred nu sunt cenzurat cum face de obicei cand nu ii place ceva. WOWWWW!!!!! Dar vine dimineata. El se trezeste si sterge. Brusc comentariul meu a trecut in nefiinta lui. Povestim aici pentru cei ce nu stiu despre un om care traieste pe malul Dunarii si cica e tata contrabandistilor. Eu nu l-am prins. Politia nu l-a prins. Parchetul nu l-a prin . SRI-ul nu l-a prins. Negustor cinstit. L-au prins insa ca se dadea mare pe telefoane. OK . DAR DE CE BAGAM NOI BOTUL LA SUTURILE IN FUND CARE LE DAU PD-ISTI ALTOR PD-STI SI NE FACEM CA NU VEDEM? CINE E TARGET BLAGA SI FRUNZAVERDE? CINE TRAGE POATE BOC SI VREUN FRUSTRAT DIN PRESA CARUIA IN SFARSIT I-A FOLOSIT CINEVA MATERIALELE PE POST DE ARMA.

(Plictisitor post-ul meu de azi dar e scris cu acelasi venin pe care l-am sesizat pe la altii…sorry)

Va fac un copy-paste? DAAAAAAAAAAAAAAAAAA la blogul scris de fostul prieten si raspunsul meu initial publicat iar apoi cenzurat. Iata lume citeste si judeca:

  

Draga prietene,nebunul a avut dreptate

Cand m-am apucat sa “sap” pe marginea subiectului cu contrabanda de pe Clisura Dunarii, nu putini m-au facut nebun sau chiar mai rau. Cand am ajuns sa dau nume si sa sustin ca exista complicitati incredibile, am fost taxat ca vreau sa distrug pe cineva. Astazi, la mai bine de un an, nu ma bucur sa constat acest lucru sincer sa fiu, am primit confirmarea negru pe alb . Grupul de Investigatii Politice a dat publicitatii mai multe stenograme din dosarul contrabandei. La un moment dat, Omer Radovancovici, primarul PD din Pojejena si seful retelei de contrabanda, povesteste ca “pe urma a venit Chirila sa-l sun pe Sorin”. Pentru nestiutori - Chirila - fostul sef al Directiei Politiei de Frontiera Timisoara, Sorin - Sorin Frunzaverde, vicepresedinte PD, pe atunci si seful consiliului Judetean Caras Severin.Altfel spus, vardistul se roaga de hot sa-i puna o pila la sef. Stau si ma intreb ce aveau de discutat doi oameni aflati in tabere diferite - unul pus sa apere legea, altul specialist in a o incalca? Cat de mare trebuie sa fie obsesia de a-ti atinge un tel strict personal, in cazul de fata de a ajunge chestor, incat sa faci pact cu diavolul?Cu un gust amar, nu pot sa mai spun decat ” Draga prietene,nebunul a avut dreptate”. Oare cu cine a avut mare intalnire Omer la Recas?July 2nd, 2007
Categories: Uncategorized . Author: Dragos Bota 1 Comment(s)

1. Comment by Mile Carpenisan on July 3, 2007 3:19 am

Fostului meu drag prieten - AutoDenunt
July 3rd, 2007
Se facea ca e vara. Ieseam cu “prieteneii” la un peste. Unde sa mergem suntem din Banat deci asadar Dunare. Acolo am si eu o tragere aparte de inima. Bunicii mei au trait in clisura. Nu au trait degeaba. Au fost cei care au infiintat prima scoala din zona si au alfabetizat majoritatea localnicilor. Oameni curati fie ei sarbi sau romani toti stiu numele Kerpenisan pe clisura. (acesta este numele meu real de familie doar ca niste tanti de la primarie au avut grija sa nu mai fim o familie: pe bunicul meu il chema Kerpenisan pe fiul sau [tata] il cheama Carpinisan iar pe mine Carpenisan. Parca suntem N familii.) Cunosc clisura asadar ca si Timisoara. Oamenii de acolo imi sunt intotdeauna dragi. Normal doar ma iubesc neconditionat pentru simplul fapt ca bunicii mei i-au invatat “azbuka”(abecedarul). Wow si m-au mai si vazut si la televizor. Pentru niste suflete atat de simple asta e mare lucru. Te primesc acolo ca pe un Zeu.Eh si ca sa nu divaghez prea mult… Mergem noi asa pe malul Dunarii si incep sa ma salut cu lumea. Deh doar lumea e lume trebuie salutata. Prin lume gasesc si un om. Se spune ca trebuia sa ma feresc de el. Cica e seful mafiei de pe clisura. El controleaza tot. De hat (regionalism) ani e cel mai tare nimeni nu il agata. Si culmea e prietenul meu Omer Radovankovic. Aia de spun despre el ca e “nasul” nu il prea cunosc si de asta pot sa pun mana in foc. Au comenzi sa scrie si sa balacareasca (dar sunt obisnuiti cu asta e singurul lor mod de refulare). Am cerut parerea mai multor oameni obiectivi. L-am intrebat pe tata care a crescut si trait in Belobresca pana nu l-au infundat comunstii in lagarele politice :- Tata il stii pe Omer?-Parca Da era mai mic ca mine si avea casa pe deal. De ce?-E mafiot?-Cine Omer?-Da….- O fi fost el mai zbanghiu cand era copil dar e din familie buna si …si daca face ceva pe Dunare…cine nu face ? Nu e cum zic astia.Am plecat de la aceasta discutie cu tata in judecata mea de valoare. Poate omul e batran si nu mai stie cum stau toate. Apoi am mers la Omer in casa - nu ca jurnalist ca simplu OM - si i-am cunoscut familia. L-am auzit vorbind cu cei din jurul lui si nimic nu ma facea sa imi trezesc spiritele de ziarist. Am solicitat mai multe pareri (toate astea pentru ca unii incercau sa ma convinga contrariul). Am mers a 2-a oara la el in casa cu o ziarista care nu stia despre ce si cine e vorba. Si normal am intrebat-o :-Ei cum iti pare omuletul?-Super fain de casa linistit si placut.-Dar nu vezi nimic suspect la el?-Ce?-Asta e “capul mafiei de pe clisura”!-Cine ma asta?-Da-Pai asta e un om normal de unde cap de mafie.-Ete stiu eu-Vorbesti din filme acum. Esti paranoic-Nu…stiu ca a facut prostii si cica e atat de periculos?-Hai ba ca faci misto de mine asta si pericolul….M-am oprit atunci. Ce sa conving eu pe cineva -care era in casa lui si il vedea -ca asta e cel mai periculos personaj din Banat. Mai tare ca Zaher etc.Am plecat si s-a pus tacerea. Eram la peste cu cel care il scotea pe Omer vinovat pentru Apocalipsa Romaniei. Eu degeaba ziceam ca nu e chiar asa.Ne-am mai intalnit cu Omer intamplator. Un tip placut din punctul meu de vedere dar atat de periculos din punctul altora care au ochii in X.Omer Radovankovic- semnalmente:-inaltime 1,65 m-greutate aprox 70 kg-constitutie comuna tipic sarbo-romana adica cu burtica si fara muschi-frizura: chelie ascunsa sub o tunsoare scurtaSi vai dar am obosit. Nu mai vreau sa fiu atat de subtil doar bunul simt ma impingea.

BA FRAIERILOR VOI CHIAR ATI BAGAT BOTUL CA ASTA A LUCRAT DE CAPUL LUI? NESTINGHERIT DE 17 ANI? CHIAR O SA FIE EL ACARUL PAUN PENTRU CA ASA II PLACE UNUI FRUSTRAT CARE DA LECTII DE PRESA. HAI SA VEDEM CINE A AVUT INTERESE NU SA URMARIM UN SINGUR CAZ DE DRAGUL UNUI “DRAG PRIETEN” PENTRU CA ARE SA ISI PLATEASCA EL PRIN NOI POLITELE. HAI SA VEDEM DACA NU CARECUMVA A INCEPUT RAZBOIUL IN PD SI EI ALIMENTEAZA TIGANII IMPUTITI!

La final de TIGARETA 3 vreau sa spun atat : Omer a fost este si o sa fie prietenul meu!!!! Arestati-ma…ca deh si eu fumez Camel

Comments RSS TrackBack Identifier URI

EU SUNT PRIETEN CU OMER RADOVANKOVIC SI NU IMI E RUSINE! ARESTATI-MA, FUMEZ CAMEL!

BUZELE ZEMOASE

M-am gasit vorbind aseara cu un prieten imaginar. Sa zicem ca il cheama tot Mile. Poate vorbeam cu mine insumi ( poate am devenit schizo ). Ne-am amintit impreuna de tinerete, de anii in care am inceput sa ne cunoastem. Ii povesteam momentele in care ne era greu pe timpul lu’ Ceausescu. Si ne era greu pentru ca aveam gura mare. Nu ne-au primit in UTC nici pe mine si nici pe prietenul meu imaginar. Am hotarat sa spun atunci in loc de Jur PCR….injur PCR. M-au dat afara din clasa. Deh… dar am devenit dizident.

A venit revolutia si mi-am folosit gura mare pentru a striga in fata liceului. Vroiam atunci tot felul de drepturi “democratice” pentru elevi. Vroiam sa fumam, sa purtam blugi, plete, cercei si sa ascultam muzica pe coridoare in timpul pauzelor. Speriati profii chiar ne-au acceptat nesimtirea. Prietenul meu ( imaginar) imi soptea din cand in cand ca nu e tocmai bine ce facem. Am terminat scoli si am trecut prin facultati iar lumea a inceput sa se schimbe. Romania a trecut de la democratia originala la capitalismul flegmatic. Si uite aici credeam ca o sa ma potrivesc si eu in peisaj. Si in ziua de azi lumea spune despre mine ca sunt arogant sau flegmatic.

 Am inceput prin ‘93 sa prestez o profesie non-conformista. Eram atunci “ficior june” cum ar fi spus strabunica mea fie iertata. Am scris la ziar si am incercat dupa vreo doi ani televiziunea. Au fost ani in care am simtit pe pielea mea ce inseamna capitalismul. Pot spune acum ca e o dictatura mai jegoasa si mai slinoasa decat cea a lui Ceausescu. Este dictatura mai multor indivizi care prin functiile lor iti decid soarta sau poate iti distrug viata. Este si dictatura celor care nu au frica de Dumnezeu si apleaca “buzele zemoase” catre organele indivizilor pomeniti anterior. 

In ‘94 - ‘95, inca pustan fiind, am reusit sa ma maturizez si sa-mi tabacesc pielea prin zonele de razboi din Croatia, Bosnia si Slovenia. M-am intors barbat. Am zis ca merita sa imi sacrific viata, sanatatea si familia pentru meseria asta. I-a durut pe toti in cur! Au luat produsul s-au umflat un pic in pene cu el si au dat totul uitarii.

 In ‘99 am luat-o de la capat. Am prins si prima si ultima zi de razboi din fosta Iugoslavie. Sute de transmisii, mii de momente cruciale si milioane de griji din partea familiei. Au trecut toate ca senila unui tanc peste viata. Te mai uiti ? Stabilisem deja ca o dedic profesiei. Au luat din nou produsul s-au umflat un pic in pene si au dat totul uitarii.

Ce mai conteaza ca a urmat Irak-ul, ca am ajuns ca in Orientul Mijlociu sa am la fel de multi prieteni ca in Romania?

 Ce mai conteaza singurul jurnalist roman la tsunami?

 Ce mai conteaza reportajele din celebra puscarie Abu Ghraib Irak?

Totul sta in “buzele zemoase”. Eu nu vreau sa acaparez discutiile cu diversi cunoscuti si sa le povestesc cum stau treburile intre siiti si suniti ca sa par interesant. Exista pe internet site-uri specializate care le pot oferii aceste informatii. Si nici nu vreau sa demonstrez nimanui ca mi-am pierdut ani din viata pentru niste razboaie care nu erau ale mele. E simplu. Speram ca la un moment dat faptul ca am gura mare nu va mai fi o problema. Probabil ranesc si acum anumite orgolii asa cum se presupunea ca il ranesc pe tovarasul cand injuram PCR-ul. Cu toate acestea sunt suficient de naiv sa cred ca profesia asta reprezinta viata mea si ca poate va mai veni o “revolutie” si pana la urma se va face dreptate.

Prietenul meu imaginar imi spune acum sa tac amintindu-si probabil prin ce am trecut de fiecare data cand m-am trezit vorbind. Il ignor si de aceasta data si le spun tuturor celor pe care ii doare in cur de mine ca pe mine nu ma durut in cur de ei. Ma revolt doar cand vad ca dupa toate cele nu am bani sa-mi permit sa plec in concediu pentru ca acel capitalism pe care-l doream il conduc niste oameni care se lasa vrajiti de semi-nulitati care stiu cum sa vanda Kitch-ul.

 Exista o grila de valori pe care orice juriu echidistant ar contesta-o. Ea salasluieste in capul celora care decid cat merita viata oferita pe tava a fiecarui om in parte.Eu cred ca in unele cazuri e bataie de joc. Departe de mine gandul insa sa devin vreun sindicalist.

I-am privit intotdeauna in ochi si am vazut non-salanta cu care din spatele unor salarii gretos de mari gasesc motive sa dezarmeze salariatii. Le spun oamenilor ca nu mai sunt ce au fost, ca s-au lasat cu capul pe lauri, ca i-a cuprins lenea si apoi arunca catre ei din bunavointa si cu o scarba hepatica un procent - doua de majorare.

Si uite asa povesteam eu cu prietenul meu aseara despre cei 15 ani dedicati  presei. Ne intrebam cata umilinta  poate indura un om si cand vine oare RECUNOSTINTA in filmul asta prost. Probabil niciodata pentru ca nu pentru recunostinta am facut-o dar e urat sa nu mai ai bani nici de tigari de la un salariu la altul in timp ce traiesti alaturi de oameni care nu au facut nimic si sunt apreciati, laudati si retribuiti. Probabil numai pentru ”buzele zemoase”.

PS: Daca tata ar citii articolul asta s-ar incumeta sa scoata cureaua dupa 20 de ani de cand nu a mai facut-o. Mi-ar aplica o corectie sa-mi intre mintile in cap, dar cred ca ar fi si vai de cei ce si-au batut joc pentru ca le-am permis.   

PPS: Pentru cei care vor sa sara ca arsi de cur le spun ca discutia cu prietenul meu imaginar se refera la presa per ansamblu nu la locul meu de munca de unde imi incasez uneori amarata de leafa ( asta ca sa nu raman si fara ea ) si poate fi considerata , pentru consolare, un moment de aberatie schizofrenica din categoria celor cu care cu atata placere va obisnuit Mile Carpenisan.

BREAKING NEWS

Toate reporteritele si-au scos termometrul la plimbare prin tara. Mega stire - am aflat ca afara e cald. Vorbele lor preferate :”Doamnelor si domnilor a venit vara- colegul meu cameramanul va arata acum caldura din spatele meu”(formulare pe care o detest de parca ala e oligofren si nu stie ce are de facut cu camera … dar deh s-a trezit unul sa se creda inventatorul acestei replici si alti limbisti il copiaza ca doar doar o sa primeasca salariul lui indiferent la ce televiziune o lucra ca sigur ala e considerat geniu de catre alte genii care nu au facut niciodata presa pe bune ci doar munca de birou). Am si eu o stire de ULTIMA ORA SENZATIONAL EXCLUSIV  ”Doamnelor si domnilor cand vine vara este cald afara.” Imi amintesc de cand eram mic ca in Timisoara am mai vazut adesea 40 de grade deci cel putin in Banat cade chestia cu seceta din ‘47″. Iata si dovada .: “Nimeni nu a murit de cald in Timis” asa zic cei de la ambulanta. Nu zic ca nu sunt bune informarile pentru tonti. Tre sa le spui unora sa nu stea in soare ca lesina dar nu pricep aia cu apa. Adica esti atat de tampit sa nu bei apa daca nu mai poti de cald si o vei face doar daca vezi la tv sau in ziare?

Ah Romania asta..

Ce se va intampla oare cand incep ploile. Gata nu mai e nimic legat de caldura. Apare altceva. Problemele cauzate de vijelie sau de ploile torentiale. Brusc o sa ne plangem ca prea s-a racit vremea. Si apoi va veni iarna. Incepem sa scoatem armata mediatica in viscol. Cautam cei mai mari nameti. Ne infigem picioarele in zapada si in timp ce vantul ne flutura microfonul facem direct: “Doamnelor si domnilor a venit iarna…iat-o”.

E atat de cald in Timisoara incat…

Am vrut mai mult mai mult decat un NU

Aveam un omulet pe care il tineam undeva langa sufletul meu. Nimeni in orasul asta nu il suporta eu si inca vreo doi oameni influentati de mine i-am fost aproape. A gresit adesea. Dar cine nu greseste? Am insistat sa il vad ca pe un om bun. Vreau sa cred si acum ca nu am gresit mult. Are ceva in suflet ce m-a atras. A reusit sa ma indeparteze si pe mine. Putin ii pasa insa. De fapt are dreptate cine puii mei sunt si eu? Vorbesc de un coleg de breasla cu care am impartit multi ani. Au trecut ceva de prin 95 de cand ne-am cunoscut. Acum am ajuns sa nu mai pot face fata rautatilor lui. Sau poate trebuia sa vad asta mult mai devreme. A scris el (dupa ce a copiat de la cineva ideea de blog) pe coltisorul lui cum ca nu mai suporta. Si atunci am decis imi pun o intrebare : oare cat crezi ca o sa te mai suport si o sa te apar eu pe tine mai baiatule? Vrei sa pari neintinat atunci e ok dar nu ai nevoie de mine. Nu ai nevoie de nimeni. Succes in rautate si in indarjire…

P S Doar atat iti spun inceteaza cu lectiile de morala jurnalistica si de presa ca stim cu totii cata moralitate e in fiecare.

P P S Nu o sa dau nume dar presimt ca vreun cretin se va trezi sa ma atace la el pe blog in vreun text neutru de genul NU. Ii spun de acum ca e un mare om ….dar zero caracter… Cel putin in fata mea….. Ma asteptam la mai mult decat la un NU.

PPPS Cineva care  doarme alaturi de mine zice ca era mai bine sa tac sa nu il lovesc. Refuz sa o ascult si poate gresesc dar dau crezare instinctului primar.

Sa va fac pofta de concediul in care merg eu

De ce nu suntem perfecti si de ce dezamagim?!

              Pentru ca am reusit sa comitem pacatul initial. Primul pe care l-am dezamagit a fost Dumnezeu. Am plecat apoi pe drumul “ales”de noi. E de fapt calea dezamagirilor eterne. Au inceput sa se nasca copii. Tot de atunci copiii aduc cu ei pe langa bucurie uneori dezamagire. La nastere primim o nota de la 1 la 10. Unii dezamagim din start. Doctorii si totodata parintii. Ei nu obtin nota asteptata. Apoi crestem si in noi se investesc ani de viata sentimente si bani. Dar s-ar putea sa dezamagim din nou.

 Nu suntem intotdeauna asa cum isi doresc altii sa fim.Parintii sunt adevaratii eroi. Ei lupta si pentru cauze pierdute. Ne acorda noi si noi sanse. Spera sa devenim “cineva” sau macar “ceva” in viata. Ii dezamagim insa in clasa I-a cand nu stim sa desenam bastonase corect sau nu vrem sa coloram in abecedar; intr-a II-a nici nu ne sinchisim cu tabla inmultirii. Vine apoi si a III-a iar ei vad ca premiile si coronitele le culeg alti elevi.

Ce dezamagire.

In liceu suntem doar niste tineri rebeli.Avem capetele rase sau parul lung; blugii rupti sau prea largi; ne place muzica si nu dam doi lei pe teze.

De acum dezamagim deja societatea.

Urmeaza marile dezamagiri ale vietii dar noi nici macar nu ne gandim la ele. Ne luam un job care bineinteles nu e pe placul tututror. E prost platit si muncim de ne stricam sanatatea. Nu suntem niciodata apreciati pentru ca sefii au preferatii lor care sunt dotati cu limbi matasoase ce stiu unde sa le aplice  practica aceasta tinand loc de competenta si devotament. Ne facem tot mai greu cativa prieteni si cladim ani la rand o relatie. Gasim cu greu un “suflet pereche” si vor fi multi aceia care nu vor fi de acord. Desigur vine si CLIPA. Clipa in care prietenii te vor dezamagi cumplit sau poate…tu o vei face. Vine si ziua in care constati ca “perechea” te insela demult sau poate…chiar tu o faceai. La final…

La final toti suntem cumva dezamagiti si cam imperfecti.

Daca da o minune si apuci batranetea ea iti va aduce insa un dar sau…o povara - Intelepciunea. Constatam atunci cu totii cat de marunte au fost cele dinainte in fata celor ce ar putea sa vie. Si sigur regretam si simtim gustul amar al dezamagirii cand realizam cat de aproape am fost de PERFECTIUNE. Totul era sa ne aducem aminte cu ceva timp inainte sa murim ca “SI DUMNEZEU IARTA”.

Acum ma adresez tuturor tacanitilor de prin blogosfera cu o provocare

Aseara faceam si eu ce face mai tot omul cand da caldura-ma gandeam la concediu. Am batut lumea asta in lung si in lat. Am vazut multe dar inca mai am de vazut. Atunci piticul ala pe care il cheama Willy si se plimba la mine pe creier m-a impins sa fac ceva mai ciudat de data asta. Si am zis ok hai sa incercam. Lansez pe blog o invitatie generala. Hai sa facem o nebunie. Sa mergem oameni care ne cunostem si care nu in Muntenegru in luna iulie. As vrea sa fac experimentul. Cum ar fi sa ne dam un loc de intalnire in o zi stabilita inainte in Budva-Muntenegru pe malul marii Adriatice? Ne gasim toti ne cunoastem si facem gasca. Dam apoi iama in vilele de pe litoral (care nu sunt deloc scumpe intre 12 si 18 euro/zi). Facem un soi de Big Brother sau Lost. Filmez eu tot si cred ca o sa iasa o poveste pe cinste. Bine acum mai ramane sa gasesc destui tacaniti ca mine sau mai tare sa vrea sa vina. Oricum ideea mi-a venit cand am constatat ca in permanenta sunt doar cativa oameni care se baga la nebunii din astea.Asa deci considerati ca v-am dat leapsa la toti cei ce cititi post-ul asta.

Andrei… caine de circ

Am devenit dintr-o data prea cruzi si nu mai avem sentimente. Apoi daca cineva ne numeste ignoranti ne suparam. Am vazut imaginile cu Andrei Ivantoc un om ce a urcat drumul Golgotei si a mai simtit si cat de tare arde smoala iadului. Statea incovoiat pe iarba la o granita ce nu ar trebui sa existe aidoma unui caine batut pentru a cine stie cata oara. Mi-a fost mila de sufletul acelui om sfasaiat de durere care nu isi poate vedea mama bolnava dupa ce 15 ani a trait cu dorul ei. Imi venea brusc sa ii sfasai cu dintii pe toti numai gandindu-ma la cum as proceda intr-o situatie similara. Omul Andrei Ivantoc nu a mai avut putere nici macar sa ii scuipe pe acei nemernici care l-au adus in pragul nebuniei dar a mai gasit saracul putere sa indure din nou pumnii si picioarele care il zdrobeau.

L-au dus cu forta la Chisinau caci deh deja era prea mare circul. Atat de mare era ca aproape o ajungea la dimensiuni pe observatoarea “impartiala” care privea cu mainile infipte in slanina de pe solduri cum decurge “operatiunea”. Extraordinar; Senzational;  …sau cum zicea mama cand eram copil: “mister ; teroare ; mazare batuta”. Ei si iata un nou prilej sa isi exprime toti expertii multilateral dezvoltati parerile pe la Tv. Nimeni nu a facut mai mult. Pai cum e posibil ca tu reprezentant al societatii civile (detest cuvintele astea) sa nu ii prinzi de revere pe ”diplomatii” de la MAE in frunte cu preafrumosul si inteleptul … minunatul Adrian Cioroianu si sa ii scuturi bine. Sa ii intrebi cum intreaba romanul de pe strada (si Basescu):”BA de ce dracu nu ati facut spume la gura si tambalau international pentru un cetatean roman? De ce dracu nu ati gasit o solutie si nu ati facut o intelegere cu aia din trans-tarasioara aia si sa faceti o escorta comuna pana in satul in care INCA mai traieste mama lui Andrei? De fapt de ce dracu va luati voi un sac de bani si atarnati prin ambasade si consulate? Sa incalziti fundurile nevestelor penibile care se simt in inalta societate pe la receptii?”

 La final ramane o poveste…

“A fost odata ca niciodata grupul Ilascu”.

Am intrebat zilele astea niscaiva oameni :”Ati auzit de ala din grupul Ilascu?” Raspunsul era unul perfect normal : “Care grup Ilascu?” Si era “normal” doar pentru ca vad ca suntem o tara care a luat-o pe un drum pe care nu se mai acorda atentie”peisajului” din jur. Avem o tara si (tragic) nu mai avem o patrie. Ma intreb insa ce vor invata copiii (si nu numai) din gura “marelui” istoric Adrian Cioroianu despre grupul Ilascu si despre eliberarea romanului erou Andrei Ivantoc petrecuta in zilele mandatului sau.

P S Poate va stoarce cateva cuvinte in lectiile sale de istorie si despre biata mama a lui Andrei …macar asa in treacat cum este de altfel si mandatul lui si viata noastra a tuturor.

Mad World Gary Jules

Visez

Visez in general la o lume idilica. Visez cate o utopie si apoi ma trezesc nemultumit ca totul nu a fost decat un vis. Inchid ochii si incerc sa imi inchipui cum ar arata viata mea si a noastra in general daca totul s-ar schimba.

As vrea sa vad un buletin de stiri in lumea asta de vis. Prima stire sa fie din Romania:” Presedintele Basescu nu a mai facut astazi nimic…nici o conferinta de presa nu a avut loc la Cotroceni…presedintele nu a participat la nici un eveniment la care sa apara si presa.” Alta din acelasi registru:”Partidele politice au facut azi front comun pentru binele tarii…au fost adoptate toate legile puse in discutie pe ordinea de zi…toata lumea a baut cafea si ca atare nimeni nu dormea in sala.” Trecem la externe:”Astazi nu a avut loc nici un atentat in Irak…nimeni nu a fost ranit. Americanii se pregatesc de plecarea spre casa in timp ce irakienii pun la punct ultimele detalii ale consolidarii noului stat democratic” ….”In zonele ocupate din Palestina localnicii organizeaza manifestari traditionale la care sunt invitati speciali evreii. Toata lumea a participat spre seara la un carnaval.”

Va plictiseste cu siguranta buletinul meu de stiri. Nu are sange, scandal …nimic mizerabil. Ma intreb daca am scrie noi jurnalistii despre asemena subiecte ce ar face cei cu spume la gura care abia asteapta un motiv sa ne tavaleasca prin rahat. Nu am mai reprezenta pe nimeni nici un mogul nu am mai ajunge sa fim catalogati marionete si poate abia atunci ar vedea ca jurnalismul e o meserie pe care noi (poate totusi nu toti ) o practicam cu onoare din placere si pentru ca inca visam.

Visez alteori ca in lumea asta nu vom mai avea copii bolnavi de maladii ingrozitoare…parinti disperati care se agata de presa pentru a salva vieti pe care le-au adus pe lume. Nu vom mai avea batrani care sa “traiasca bine” cu o paine si cartofi iar cand incepe luna sa atarne pe picioarele si asa subrede la coada la farmacie. Ar trebui in visul meu sa vina o zi in care toparlanii plini de bani sa nu isi mai expuna scarba de pe fata pe strazile marilor orase respirand un aer superior pe care l-au inhalat cand se uitau in portofel. Ah da si mai visez actori si cantareti si pictori si sculptori si regizori si alti oameni de cultura care nu vor mai plati prin umilita pretul talentului cu care au fost inzestrati. Poate in visul meu ei vor lua loc in “Mertzane , Rolls-uri BMW-uri si gipane” …dar nu oricum ci pe merit.

Si daca tot visez merite atunci cum as putea sa nu visez si finalul jurnalului meu de stiri:”Romania a castigat si campionatul mondial de fotbal dupa ce gimnastele au reusit sa adune toate medaliile de aur de la olimpiada iar tenismenii au dat clasa pe zgura si pe iarba marilor favoriti….Steaua a ramas fara finantator dar a castigat cupa UEFA in vreme ce Dinamo si-a vopsit cainii in culori normale nu in rosu si a luat Liga Campionilor. Poli Timisoara e pe locul trei si alte echipe din provincie lupta sa ajunga in Europa.”

Iar acum datele meteo. “Cercetatorii au descoperit un dop pentru gaura din ozon. Putem spune adio incalzirii globale nu vom mai avea oamenii plangand in urma inundatiilor , oameni morti dupa tsunami, ghetare care se topesc , animale pe cale de disparitie, si seceta in Romania.”

Doamnelor si domnilor mai avem si o stire de ultima ora CNA a decis in aceasta seara ca de maine pe micile ecrane vom relua toate episoadele din serialul de desene animate Mihaela. Va dorim vizionare placuta, somn usor, vise placute si sa aveti o viata frumoasa. :) 

Bravo Rapid

Poli nu a putut sa faca nimic in meciul cu Rapid. I-am auzit pe baietii lui Velcea de pe banca de rezerve dezamagiti cum recunosteau ca doar Rapid a jucat aceasta finala. ASTA E. Mergem mai departe . Timisorenii isi vor iubi echipa si la bine si la rau. Asa ca POLI ramane in sufletele noastre neschimbata. Bravo Rapid pentru victorie. Bravo Poli pentru ca am jucat finala si am oferit un spectacol asa cum numai banatenii stiu.

Bestial scris, un text pe care l-am citit cu o placere pe care demult credeam ca nu o mai am. Vlad Petreanu dovedeste (daca mai era nevoie) ca este unul dintre cei mai buni jurnalisti din tara asta prea plina de vedete si ziaristi fara talent. Felicitari Vlad. Mile Carpenisan

Preşedintele tuturor şmecherilor

Aaaaah… mare şmecher, ne cunoaştem de-o viaţă!

Te-am întâlnit în clasa a doua, când mi-ai cotrobăit în ghiozdan după sendvici. Mi-ai bolborosit că ţi-e foame, morfolind gustarea mea pentru recreaţia mare. Mi-ai rupt cămaşa când am încercat să-mi iau înapoi ce-mi aparţinea. Ai plecat râzând de umilinţa mea. Aş fi vrut să-ţi sparg faţa, dar nu ştiam să fiu ca tine.

Ne-am revăzut mereu de-atunci. Ţi-au plăcut cărţile mele, bune de aruncat peste gard, bicicleta, bună de luat cu orele pentru o plimbare pân-la colţ şi-napoi, fisele de trei lei din buzunarele mele, locul meu de pescuit, scaunul din cinematograf, ţigările, câte o brichetă mai mişto - şi, în general, tot ce-ai crezut că ai dreptul să iei fără încuviinţare.

Eu, unul, un bleg, învăţat de tata să nu mă iau la bătaie, să nu fac scandal, să nu fiu nesimţit, să las de la mine. “Nimeni nu moşteneşte pământul, băiete”. I-am mai încălcat porunca, recunosc. O dată ţi-am rupt o mână (asta s-a lăsat cu un 8 la purtare), altădată ţi-am dat borşul (asta s-a lăsat cu o morală în faţa clasei). Tu, drept răspuns, mi-ai spart buza, mi-ai crăpat capul cu o cărămidă, mi-ai mutat falca din loc şi mi-ai tăiat de mai multe răsuflarea cu câte un picior bine plasat în plex. Scorul întâlnirilor noastre: până acum m-ai bătut de mi-au mers fulgii, şi-acum suntem deja în repriza a doua.

Să fiu cinstit până la capăt: n-ai fost mereu violent. Adică mitocănia, nesimţirea, jegoşenia ta nu sunt însoţite mereu de o argumentaţie fizică tranşantă. Când te bagi în faţa mea la o coadă, nu baţi pe nimeni. Când îmi tai faţa în trafic cu gipanul, cel mult îmi tragi o flegmă cu şaorma pe parbriz - şi nu mă iei la bătaie decât dacă am obrăznicia să răspund. Când îţi iei o ştampilă peste rând, dai şpagă, nu palme. Când îţi tragi banu’ gros de la stat, făcând din leafa ta de bugetar bacşiş pentru frizer, taci ca porcu-n păpuşoi. Ţipi numai în autobuz, când te-apuc de încheietură, exact când îmi tai geanta. Ştiu că dacă ţi-ai rupe piciorul când mi-ai sparge casa, m-ai da în judecată pentru că nu te-am avertizat că e podeaua udă. Pentru că de fiecare dată când eşti prins, ai acea şmecherie instinctivă, de a răcni din bojoci “hoţul!”. Orice om cinstit s-ar înroşi, măcar, ar fi o clipă descumpănit, măcar, poate ar tăcea, vinovat… Tu nu, tu te scoţi din orice, oricum, cu tupeu. Şarlatanule, impostorule, ce şmecher eşti!

Ştim împreună că tu nu păţeşti nimic, niciodată. Mi se pare corect. Tu eşti şmecher, eu nu. De altfel, aşa te-am recunoscut de fiecare dată, sub multiplele tale deghizări: “Ia ţipă, mă, ce-o să faci? Ia cheamă miliţia mă, ce-o să fie? Ia fă scandal, mă, ce-o să se-ntâmple?”. Păi, tu ştii mai bine, ai dreptate: pot să ţip cât vreau, să chem poliţia, să te dau în judecată, să scriu la ziar, să-mi dau foc în piaţa publică. Nu se-ntâmplă nimic, pentru că tu eşti cel mai şmecher.

Ştiam eu c-o să ai succes în viaţă. Mai puţină muncă, oleacă de învârteală, un şiş în spatele prietenului, taman când îi spuneai că-i cel mai bun, o semnătură neguroasă din tinereţe pierdută la maturitate, un contract grăsun ici, o căsuţă colo, gălăgie maximă când e de abătut atenţia, pâş-pâş când e câte o tocmeală cu fereală, vorb-aia, iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, una are, alta n-are, unde-i aia marcatoare.

Dar aşa mare… Aşa de mare nu-mi închipuiam că vei creşte. Atât de mare încât întuneci orizontul, slăvit padişah al tuturor şmecheriilor! Unde calci tu, se sfarmă cinstea-n mii fărâme, unde te culci tu, se umflă funcţiile-n stat, unde respiri tu, se-mbată dănţuind poporul!

Cât despre mine, comandante, află că rămân acelaşi bleg mioritic căruia i-ai şmanglit sendviciul, mereu umilit de şmecheri. Cu sinceritate îţi spun că, în timp ce tu înfuleci ce-ai furat, încerc şi eu să-ţi mestec minciunile dar, oricât m-aş strădui, nu pot înghiţi ce-mi oferi.

Nu ştiu cum dracu’, dar nu-mi provoci în schimb decât un scuipat. Scuzele mele pentru asta şi grijă mare să nu te-neci în el.

By Vlad Petreanu

HAI POLI !!!!!

Mare meci mare la Timisoara. Finala Cupei Romaniei. Prima cupa am luat-o noi timisorenii cu stramosii echipei de acum. Poli se numea atunci Ripensia. In orasul de pe Bega fotbalul e un fenomen o strare de spirit un eveniment la care merg toti membrii unei familii. Nu stiu daca Poli e pregatita acum sa se inhame la o cupa europeana. Am vazut insa ca nici Rapid nu prea mai e ce a fost. As vrea din tot sufletul meu violet sa castigam cupa. Merita asta zecile de mii de suporteri care au aratat unei tari ca Romania ce inseamna civilizatia pe stadion si cat de frumos se poate incuraja o echipa. Daca batem sambata seara o sa fie o victorie a intregii regiuni. Batem Bucurestiul pentru ca prea se duc doar echipele de acolo in Europa. Batem si cu galeria pentru a demonstra ca se poate si fara distrugeri injuraturi si lupte oarbe cu jandarmii. Daca batem PROMIT ca toata vara pe langa windsurfing joc fotbal(desi sare mingea din mine ca din gard). PROMISIUNEA e promisiune si eu in locul lui Poli as trage tare sa castig macar de ridicolul situatiei sa il vezi pe Mile Carpenisan jucand fotbal. Oricum…..HAI POLI!!!

P S  A mai aparut o promisiune. Domnule Iancu daca bate POLI va invitam in centru “la pesti”. Dupa meci in caz de victorie alb-violeta subsemnatul si Lucian Ursuletu de la ziarul Gandul facem baie in fantana.

NEVINOVATA :-)

Lasul s-a ascuns. A fugit de pedeapsa dar si-a facut si pofta ….a aparut la TV

Din 1993 imi frec coatele si talpile in meseria asta. Am scris in general subiecte despre evenimente deosebite si despre infractori mai mult sau mai putin importanti. Am invatat astfel exact cum procedeaza gainarii ce fac escrocii sau cum opereaza marii infractori. Toti au un punct comun insa…lasitatea. In fata pedepsei devin lasi. Incearca sa fuga de responsabilitate si nu sunt de acord cu pedepsele primite pentru faptele lor. Unii fug din tara sa scape de condamnare altii se ascund in tara si mai sunt si cei ce se imbolnavesc brusc si se interneaza. Sunt deja scarbit de acest gen de oameni. Daca as face ceva pentru care sa fiu condamnat as suna direct la usa penitenciarului si as intra cu capul plecat pe drumul spre celula. Eh dar poate o sa intelegeti acum de ce ma incearca scarba cand vad ca pana si unul ca EL face la fel ca toti condamnatii. A facut lucruri rusinoase : talharie; insulta si a ignorat autoritatile spunand ca poate sa faca ce vrea. A ranit un om si o breasla. A fost judecat de  institutii civile. A avut parte de enorm de multi aparatori care au scuipat si au sarit cu injuraturi in directia celor care se intrebau daca e normal gestul LUI. Apoi a fost condamnat si face recurs. Din alta instanta a primit si o pedeapsa si atunci ne-a demonstrat  cat de mult seamana cu micii sau marii infractori. A facut o smecherie. A vrut sa ne rada in nas si ca sa ne demonstreze ca face in tara asta ce are chef si pentru a evita efectele pedepsei a fugit ca un las.S-a ascuns cu o zi mai devreme in locul in care se simte aparat de Romania locul dupa care este atat de ahtiat…e firesc un palat o fortareata. Nu pentru ca ii era frica de pedeapsa ca doar LUI nu ii e frica de nimeni nici de Politie nici de Parchet  ci pentru ca balea dupa niste aparitii pe tv in care sa se vada clar ca din nou el e shafu’.La fel baleste si bulldog-ul meu cand vrea un os sau sa guste din cate o pisica. Si eu -care nu am nici o legatura cu politica pentru ca nu ma incurc cu curve- si oamenii din Romania care au fost dezgustati de comportamentul penal si totodata penibil al LUI  ce sa facem. Sa acceptam ca ne duce de nas cum vrea muschiuletul lui dezvoltat de la spanac sau sa il dam in urmarire generala si sa il aducem in fata noastra pentru a ii arata ca il ignoram. Sa ii spunem: halou gadjiule mancatz-ash prova aia mica a lu matale nu vrei sa ne lash sa te boicotam si noi un pic? Macar asa am intra in filmul lui. Eu m-as astepta insa sa il vad cum hahaie la vederea lacrimilor sincere ale unei fete care nu mai poate duce raul care i l-a produs EL. Poate cu ocazia aia as spune intr-un mediu privat tot ce imi vine la gura sa zic despre EL. Si zau am cunoscut tipi mai periculosi decat EL. Ei m-au invatat tot ce i-as spune dar si inca ceva …adevaratii ”duri” au onoare numai alora mici de doi lei vechi le lipseste. Cine este EL nu va spun pentru ca am decis sa respect pedeapsa ce ii este aplicata si il IGNOR.

Eu tac dar …spun ei de la alte televiziuni si ziare iar eu chiar ii apreciez pe toti pentru ca “mancam aceeasi pita”

domnu’ presedinte, eu va predau de buna voie telefonul meu, nokia 6233, cu camera video si foto de 2 megapixeli, cu card de memorie de 1 GB, polifonie, mp3, radio, reportofon, GPRS, WAP, bluetooth, IR, stand by multe zile, e aproape nou, ca l-am primit de craciun cadou de la nevasta.
atita va rog, pe mine as vrea sa ma faceti bozgor, rus, jidan, ceva, ca de mic mi-a placut ardealul si gulashul si palinca si, de vreo trei zile, chiar as vrea sa fiu ungur, ca mi-e rusine sa fiu roman cu asa un presedinte.
ce bine imi pare ca nu am mers la vot, ca poate scapam stampila in vreun loc gresit…

     by mihai ursu, tzigan imputzit ca andreea si ca mile

Intoxicatorul Romaniei nu imi mai ajunge mai vreau sa fiu si TIGAN IMPUTIT

Am citit zilele aste ca voi toti de altfel tot ce s-a scris despre cazul colegei mele Andreea Pana. Subiect savuros care se consuma cu pofta pe meleagurile mioritice. E normal doar suntem poporul care se complace in scandal ba chiar il dezvolta. O sa incerc sa va reamintesc daca mai e nevoie ca am crescut cu totii invatand din pruncie poezia “Catelus cu parul cret”. E edificator pentru noi. Prima poezie memorata de un copil este despre un hot care se jura ca nu fura dar o face. Nu mai conteaza ce s-a intamplat la Selgros…deja evenimentul a fost intors pe fata si pe dos si-au dat cu parerea oamenii destepti dar si cei mai saraci cu duhul. Conteaza acum ce ramane. Ramane o trauma pentru o tanara jurnalista si acea trauma se va vedea dupa ce socul de adrenalina care i-a cuprins organismul va trece. Atunci va incepe analiza. Acest articol se vrea mai mult o poveste pentru Andreea. Nu o cunosc prea bine pe colega mea din pacate dar brusc mi-a devenit draga. Asadar Andreea vei vedea acum fetele adevarate ale oamenilor in jurul carora iti traiesti viata. Pe unii ii cunosti pe altii nu. Cand s-a intamplat ce s-a intamplat banuiesc ca si-au ridicat toti mainile de pe tine. Banuiesc ca au facut-o si cei ce te manau de la spate sa faci sa faci sa faci ceva in Selgros. Cred ca toti au tacut si te-au lasat singura. Oamenii care trebuiau sa iti sara in ajutor nu te-au crezut si au zis ca nu au dovezi ca sa se agate de pieptul presedintelui. Vezi Doamne e chiar el Mesia Basescu. Au sarit altii si au zis ce ai patit. Nu din grija pentru tine ci pentru ca ei nu erau implicati si nu puteau pati nimic. Acum toti isi manifesta grija . Primesti probabil zeci sute de telefoane de sustinere. Poate unii te vor si certa. Dupa toata nebunia asta vei ramane singura. Se vor uita toti abrupt la tine si nu te vor dori in preajma lor. Aici intervine nemernicia. Ei au mancat cacat si au zis ca tu ai facut-o. Daca te intrebi de ce m-am gasit eu sa zic toate astea…epentru ca sunt intoxicatorul sef al tarii lucram in acelasi post si am trecut prin ceva similar. Ignora Andreea toate aceste dovezi de lasitate. Incearca sa te uiti de sus la toti si sa le vezi lasitatea si caracterele mizerabile. Altfel o iei razna. Si sa revin la  primele randuri…poezia ar trebui modificata:

Catelus cu capul chel

Baga mana ‘n portofel

El se jura ca nu fura

L-am vazut cu phone-u ‘n gura