MA DUC LA VOT DAR NU VOTEZ

1.Am incasat o leapsa de la Sorina care intreaba boboru daca merge sau nu la vot si cu cine ar vota pe cine ar alege. Ete eu ma duc la vot. NU votez nici in ruptul capului. M-am scarbit atat de tare de scena politica actuala incat am ajuns la faza suprema de greata - ignor orice e legat de politicieni. Ma duc la vot pentru ca sunt jurnalist si trebuie sa relatez tot ce se intampla in ziua alegerilor. Consider ca tocmai pentru ca nu votez voi oferi telespectatorilor informatii clare si la obiect. Ne ferim mai tot timpul de manipulare si in ziua aceea cand romanul are in mana stampila si executa vezi cati politicieni sau oameni direct implicati isi amintesc numarul reporterului care apare in direct. Te suna oameni care nu au mai format numarul tau de la precedentele alegeri si toti au ceva pont sa iti dea. Bleax.

2. Imi pare rau ca s-a acrit atat de tare clasa asta politica pentru ca exista oameni printre candidati pe care i-as vota: Irinel Popescu un om care nu ne-ar face de rusine tara; Daniel Daianu tipul de intelectual innascut si extrem de educat; Adrian Severin politicianul care cunoaste mai multa politica externa decat 245 de Cioroieni si as mai gasi cateva nume dar daca tot nu votez ii las in mainile maselor de manevra care decid oricum pentru ca au inca in minte vremurile pe care le-au trait. Un Ceausescu si un PCR oricum s-ar numi acum tatuca si partidul sau.

P.S. Ah da si ma cuprinde asa o stare de bine cand ma gandesc cate transpiratii reci si emotii datatoare de infarct vor ave alesii de nu ma mai pot opri din hlizit   

VIATA MEA …VAZUTA PARCA… DE ANDREI PLESU

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand “situatiunea”: gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

IO I-AM ZIS SA NU SE DUCE EL S-A DUS SA SE DESCURCA

 Si na ca am facut-o  - m-am intalnit cu Groparu si Groparita.

Aveam o teama in suflet ca voi pati ca de obicei cand imi place un om si ajung sa-l cunosc ma dezamageste. M-am dus la Sibiu cu inima indoita dar totusi am mai incercat o data si am sperat pana in ultima clipa ca nu va fi asa cum altii m-au obisnuit.

Stiam doar atat ma duc impreuna cu prietena mea sa ma intalnesc cu un blogger. O figura virtuala, o persoana tiparita, un caracter format din povesti. Si totusi am simtit macar 10% ca de data aceasta nu voi da gres. Nu fac apologia Groparului si nici nu ii ridic statuie. M-a cucerit cu scriitura lui si optimismul care mie imi lipseste.

Pe 15 noiembrie eram deja la Sibiu venit special din miticie. L-am sunat si parea surprins. Mi-a spus ca ajunge sambata pe 17 si ne vedem atunci. Am inchis si am cazut cateva clipe pe ganduri “e oare la fel ca ceilalti ? “. Am cugetat bine si am pufnit in ras. Tembelica uitase ca ne-a chemat sa venim din 16. Nu am plecat tocmai pentru ca mi-am dat seama ca nu a fost o greseala voita si pentru ca am avut cu ocazia aceasta suficient timp sa ma plimb din nou pe frumoasele strazi ale Sibiului. Si totusi inca aveam o indoiala.

S-a destramat atunci cand ne-am vazut. L-am lasat cand a avut pornirea sa-mi pupe femeia ( pe obraz ), l-am lasat sa ma pupe si pe mine ( tot pe obraz ). Parea ca ne cunoastem de o viata si incet, incet paranoia mea a inceput sa se dizolve.

Ajunsi la Orlat i-am cunoscut tatal. Un tip placut, deschis la mistouri pe care de cele mai multe ori le directioneaza catre fiul sau. I-am cunoscut varul un om cumsecade si plin de viata.

A venit seara, am trecut peste momentele penibile in care eram rigizi si foarte oficiali si usor, usor am reusit sa o punem de-o gasca. Au venit prietenii Groparului din Sibiu si a inceput distractia.

 Noi baietii cica faceam gratare. Ete motiv de stat la troci si la mistocareala ca intre baieti. Ele fetele stateau in casa si faceau ceea ce stiu mai bine ne barfeau pe noi baietii. La o ora  pe care nu o cunosc din motive obiective ( pe ceasul din camera era tot timpul 4 fara 10 ) cheful a inceput sa semene cu ceva ce credeam ca nu voi mai trai vreodata. Era ca atunci pe vremuri cand ne adunam intr-o camera dansam, mancam, cantam, ne simteam bine si uitam de tot macar pentru o noapte. I-am spus lui www.groparu.ro ca nu m-am simtit atat de fain din liceu sau din primii ani de facultate. A zis ca mint frumos dar eu nu mint. Asa a fost. Mi-a placut Groparu. Mi-a placut Groparita ( scuza-ma S ca iti zic asa ). Mi-au placut prietenii lui si mi-a placut la Orlat ( un loc in care poti fi sigur ca imbatranesti frumos ). Mai mult decat atat toate astea i-au placut si Ramonei fata care din cauza varstei nu a prins chefurile de odinioara.

Acum va zic ca am si eu un colt al meu in care cred ca pot imbatranii frumos. Se numeste Surduc. Doua casute modeste de vacanta. Un stejar. O terasa. Un lac. O padure. Doua hectare si jumatate numai ale mele. Doua hectare si jumatate de frumos si liniste. Daca stai pe terasa din fata casei vezi pasarile cum zboara, o vezi pe Shakira - barza care vine in fiecare dimineata pe mal si vezi pestii cum se arunca parca facandu-ti in ciuda din apa. Acolo in coltul meu pe care il consider Rai l-am invitat pe Groparu si pe prietena lui si la fel ii invit pe toti care sunt capabili sa amuteasca in fata picturii pe care o desavarseste natura. Penibilii si malignii care considera aceste trairi prea sentimentale nu au decat sa-si infunde gura si gandurile cu chimicalele oferite de orasele mari si viata lor mica. Pe noi lasati-ne sa visam. 

Capitala blogareasca europeana

Sibiu - 16-18 noiembrie

Scopul - ziua Groparului (a implinit 13 ani pe dos)

Destinatia finala - Orlat

Mentiuni speciale - daca nu mai dam nici un semn zilele urmatoare trimiteti mascatii sa ne salveze. Nu cred ca Groparu o sa ne ingroape langa Elodia dar sunt convins ca vom uita un pic de toata lumea asta nebuna ce ne inconjoara si ne umple viata.

P.S. Hai fie ….invidiati-ne putin si dupa aceea .. mai mult

VINE ZIUA ACEEA…ACUS

Am cunoscut un tanar in tineretea mea… . Imi spunea intr-o dimineata  la o cafea ca e sigur de cateva lucruri in viata. Printre acele certitudini erau si principii: servesti incasezi, comanzi platesti. Si-a ghidat actiunile si gesturile ani si ani dupa aceasta credinta. A asteptat apoi sa se traga linie sub calcule si a imbatranit asteptand.

De curand l-am revazut. Era altfel. Bunul simt  i s-a ascuns undeva in adancul sufletului. Principiile de o viata i-au fost scuipate , calcate in picioare si batjocorite.

Ma uitam la el si nu mai era tanarul pe care il stiam. Nervos, satul, suparat, dezamagit, nedreptatit si deja albit. Stiam ca in anii astia s-a sacrificat pentru ceea in ce credea, ca a auzit ipocriziile unora in timp ce nu mai avea nici macar zambet pe buze si in viata, ca a ascultat povesti de adormit copiii atunci cand i se refuza sa faca ceea ce demult dovedise ca stie sa faca si ca oricat s-a opus ALTII AU HOTARAT SA II INTOARCA SPATELE FARA ”SA PLATEASCA  NOTA”.

Acum e iar dimineata. Ne privim direct. El e pe degetul meu. E FLUTURELE care a fost tanar. NU mai are aripi. Atatia conti i le-au retezat. Imi aminteste cu privirea trista cat de mult isi mai dorea sa zboare. Si totusi a ramas puternic.

Ma priveste direct in ochii, din oglinda dimineata.

AMAR DE ZI

Utopia by DEX….intelegeti voi din articolele de mai jos

utopii f. 1) proiect privind constituirea unei societăti ideale, fără a tine cont de legitătile obiective de dezvoltare a societătii umane; plan irealizabil al unei societăti. 2) intentie fantezistă; ideal iluzoriu. [g.-d. utopiei] <fr. utopie

Ce cur mai pupa ei acum?

Nu pot sa ma abtin desi toti mi-o recomanda. Rad sarcastic de fiecare data cand vad un Jolly Joker. E cartea care se potriveste in orice combinatie si fraierul care-si doreste sa fie clovnul oricarui Rege. E primul care la o tigara va demonta ca pe un lego talpile pe care le-a lins si va ridica in slavi noua comanduire in fata unor oameni pe care ii detesta dar despre care spera ca vor fi puntea  spre o viata la fel de linistita pe podelele din fata tronului.

P.S. Oare cat de multi clovni sunt disponibili acum la curtea regala?

P.P.S. Mi-a soptit o pasarica - TOTI. 

“Regele e mort traiasca regele” - in viziunea unui proscris in izmene

Nu am fost niciodata un om al curtii de aceea nu vad de ce pot sa ma incadrez atat de bine in categoria celor proscrisi.Ma uit de undeva din padurea indepartata de Regat la tot ce se intampla intre zidurile acestuia. Primesc dinauntru din cand in cand sageti. Unele ma nimeresc si ma doare altele se infig in pom si poarta cate un mesaj e singura cale sa aflu ce mai e nou cu oamenii pe care de fapt ii slujesc cu atata credinta de o viata. Au trecut aproape 10 ani de cand am ales sa raman in afara cetatii pentru a nu ma schimba intrand in maruntaiele unei caste cu reguli si simpatii prestabilite . De acolo din adapostul pe care mi-l oferea departarea sesizam zilnic cat de frumoasa e padurea si ce urat miroase cetatea. Am stat mereu cu ochii atintiti in zidurile ridicate parca in ciuda mea in jurul acelei comunitati inchise care slujea direct aceeasi stapani supremi. M-am vazut un Robin Hood in izmene, un cersetor cu pantalonii rupti in fund si printul salvator in situatiile in care nimeni nu mai putea face fata zmeului urat. M-am gandit atunci ca de fiecare data cand vad o nedreptate scot sabia si lovesc fara mila. Dar doar in situatia in care e vorba de altcineva. Din ascunzisul meu facut doar din frunze si crengi cazute in toamna deloc sigur urmaresc cu dezgust ce se intampla in Regat. Singur fiind ca intotdeauna incerc sa gasesc explicatia unor cuvinte intrate de mult in istorie : “Regele e mort -traiasca regele”.

Am vrut initial sa va povestesc despre lachei si botanisti. Doua calitati mereu acceptate la curtile inalte. Mi-a fost scarba si m-am oprit. Va voi spune acum de acolo de unde banuiesc ca ati inteles ca sunt parerea mea despre sforari si despre clientii lor. In mintea mea mica si poate plina de lacune si intoxicari vad un sforar ca fiind omul care sta pe un scaun si impleteste mai multe fire din lana pana cand obtine sfoara care ii va facilita o noua legatura. Cu cat impleteste mai multe sfori si trage de ele in toate directile cu atat produsul final are sanse sa devina mai rezistent si sa-i confere mai multa siguranta. Clientii sforarilor din toate curtile regale sunt chiar cei ce stau efemer pe tron. Uneori ei se lasa convinsi din dragoste pentru botanica de catre cei ce trag de sfori. Acestia din urma spun ca daca vor folosi produsul lor vor putea admira la final trandafiri perfecti, rasaduri de calitate si se vor putea lauda cu o gradina plina cu plante minunate. Mai sper inca din spatele buruienilor dupa care m-am ascuns ca tocmai aceia care isi doresc o gradina minunata vor avea suficienta personalitate si putere sa refuze serviciile sforarilor si sa constientizeze faptul ca trandafirii cei mai frumosi sunt cei salbatici. Mai trebuie si sa constientizeze ca ce mai servili lachei vor fi primi care vor spune si in cazul lor : ”Regele e mort-traiasca regele”

Biroul de presa IPJ Timis = Scanteia de odinioara

Actiune desfasurata de lucratorii Sectiei 3 Politie Timisoara in data de 18.10.2007
[ Diverse ]
Pentru asigurarea unui climat de siguranta civica, de liniste sociala in randul cetatenilor, de contracarare a fenomenului infractional si in vederea asigurarii unui climat de ordine si siguranta civica normala, s-a desfasurat o razie cu efective din cadrul Sectiei 3 Politie Timisoara, urmarindu-se: 1. identificarea, retinerea si incarcerarea in arestul I. P. J. Timis a persoanelor urmarite local si general in temeiul legii; 2. identificarea si retinerea persoanelor despre care se detin date sau probe ca au comis fapte penale si se sustrag urmaririi penale; 3. identificarea si conducerea la sediul sectiei in vederea cercetarii si luarii masurilor legale a persoanelor care practica prostitutia, cersetoria, vagabondajul sau jocurile de noroc; 4. identificarea persoanelor care locuiesc ilegal sau care nu-si justifica prezenta in anumite imobile de pe raza sectiei. Etapa a doua a raziei s-a desfasurat intre orele 14:30 – 16:00, si s-a actionat in echipe pentru asigurarea prezentei elementului politienesc in strada, in vederea prevenirii si descurajarii faptelor de incalcare a legii si pentru verificarea modului de respectare a prevederilor privind activitatea de comert in piete si standurile stradale, a modului de respectare a prevederilor legale de catre unitatile de alimentatie publica care desfac bauturi alcoolice, precum si a unitatilor de internet si jocuri electronice.
Etapa a treia a raziei s-a desfasurat intre orele 20:30 – 22:00, si s-a actionat in barurile si cluburile de internet de pe raza sectiei, avandu-se in vedere respectarea programului de functionare a unitatilor, pastrarea linistii locatarilor din imediata apropiere a acestor localuri, identificarea persoanelor pretabile la comiterea de fapte antisociale, persoane care se sustrag urmaririi penale, urmariti in temeiul legii. In prima etapa au fost legitimate 36 persoane, fiind conduse la sediul sectiei 20 din care 8 au fost amprentate si fotografiate; au fost aplicate 20 sanctiuni contraventionale in valoare de 1.675 de lei. In etapa a doua a raziei s-a actionat in pietele Iosefin, Doina precum si in bazarele din Zona Brancoveanu, Bdl. Dambovita, str. A. Ipatescu ocazie cu care au fost legitimate 24 persoane si au fost aplicate 19 sanctiuni contraventionale in valoare totala de 4.400 lei. In etapa a treia au fost legitimate un numar de 23 de persoane, 10 fiind conduse la sediul sectiei acestea si fiind sanctionate contraventional; a fost depistat un urmarit international. Au fost aplicate 39 de sanctiuni in valoare de 7.845 de lei.
EXEMPLE:
A fost depistat, identificat si depus in arestul I. P. J. Timis O. Constantin, de 32 de ani, domiciliat in comuna Ungurasi, judetul Cluj, care in urma verificarilor s-a stabilit ca este urmarit general si international, acesta avand de executat o pedeapsa privativa de libertate de 10 luni pentru comiterea infractiunii de trecere frauduloasa a frontierei de stat.
A fost depistata numita S. Maria, de 30 de ani, cu domiciliul in Baia Mare, care, in timp ce se afla la intersectia str. C. Porumbescu cu str. C. Brancoveanu din municipiu a apelat la mila publica. Persoana in cauza a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 100 de lei.

Introdus de: sub insp Ioana Preda

http://www.youtube.com/watch?v=uRtpoS7BcLc

IMI DAU DEMISIA !!!!

DEMISIE OFICIALA
    Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
    Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
   Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
   Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
   Vreau sa cred sincer ca bomboanele  sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
   Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
   Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci  cand tot ce  stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
   Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu  stiam cat de putine stiam.
   Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
   M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
  Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
  Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor  de ocazie.
  Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
  Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de  familie, fara violenta implicita  la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului  si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din  ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a  inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci  cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de  avioane.   Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
  Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.
  Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

1950 si ceva

Exista un om pe planeta asta datorita caruia am invatat definitia respectului. Acel om este TATA. Nu mi-a impus niciodata nimic nu ma obligat sa fac ceea ce-si dorea el desi de multe ori l-am dezamagit. De mic am stiut ca a avut o viata grea si nu am inteles-o din cauza varstei. Apoi cu vremea am inceput sa devin curios. Imi doream sa aflu ce a trait tatal meu.

Carpenisan senior este un om sobru ( foarte sobru ). Nu vorbeste niciodata despre incercarile la care a fost supus. Initial ma enerva pentru ca eram copilul lui si-mi doream sa stiu cine i-a facut rau. Niciodata nu-mi raspundea la intrebare. De unde sa ma mai astept eu ca acest om sa povesteasca in familie chinurile prin care a trecut.

L-am cunoscut pe tata din povestile rudelor care in functie de interese il vedeau Zeu sau Zmeu. Pentru mine a ramas si este de atunci un Om asa cum DEX-ul ar defini Omul.

In 1959 tata era student in Bucuresti ( in miticie ). Studia filologia. Isi dorea sa devina profesor de limba franceza si rusa. Cativa entuziasti au considerat ca tata este un pericol public. A fost arestat in secretariatul facultatii pentru simplu fapt ca este sarb. Vajnicii securisti si lingai l-au trimis in fata instantei si l-au acuzat ca unelteste impotriva statului. HA ( sic )

A urmat un proces in care Miodrag Carpenisan si-a vazut prietenii mintind in fata judecatorilor si acuzandul pe nedrept.

Tatal meu a trecut prin arestul securitatii statului Jilava, Balta Brailei, Poarta Alba, Gherla, SighetuMarmatiei, Aiud, Salcia si inapoi Jilava.

Vina lui reala? De la ce a pornit totul ? S-a oferit sa mediteze studentii de la filologie pentru cursurile de slava veche.

A scapat din puscarie cu o gratiere generala si deja barbat fiind a vrut sa-si termine studiile. Mama i-a murit in timp ce facea temnita. A aflat abia cand a iesit. Si-a dorit atunci si pentru ea sa devina profesor ( si tatal si mama lui au fost invatatori cunoscuti in tot Vestul tarii ). Securistii l-au obligat insa sa semneze o declaratie prin care se obliga ca dupa ce isi va termina studiile sa nu profeseze niciodata. Oare cat de mult poate sa-l doara pe un om care-si doreste sa-si invete discipolii interdictia de a se vedea cu ei?

Asta numai tata stie.

In 2007 regasesc in societatea romana aceasi securisti. Ei nu mai sunt incadrati si platiti de servicile secrete ci transpira prin toti porii mentalitatea de pe vremea lui Gheorghiu Dej. Sunt copii tineri care au fost invatati sa traiasca cu ura, sa calce pe cadavre si sa nu mai tina cont de adevar.

De vreo 10 ani tata imi spune ca ar fi mai bine sa incep sa-mi tin limba dupa dinti. Probabil ca a recunoscut ceva din atmosfera din 1959 … si ceva.

Ce se naste din pisica insa soareci mananca. Nu-mi pasa daca o sa traiesc nefericita experienta a tatalui meu -sa fiu pus in fata zidului de executie. Eu voi continua sa ma revolt oricand voi vedea in jurul meu ceva ce nu imi pare corect. Si aici ma refer la prostie, la rautate folosita ca argument pentru incompetenta, la atitudini grotesti specifice pentru sefii de C.A.P. care ajung directori de firma si la razbunari gratuite si imposibil de justificat.

Asta a fost povestea tatalui meu care se repeta iata acum dupa aproape jumatate de secol. O simt eu ( vede si tata ) si stim ca oasele lui Gheorghiu Dej au putrezit de mult dar spiritul lui se regaseste in multi oameni ce ma inconjoara si mi-ar dori o pedeapsa ca aceea pe care tata a executat-o pe nedrept.

Tata imi spune sa tac, prietenii toti imi zic la fel dar mie mi se … scuzati …  flendura si sunt pregatit sa platesc pe nedrept orice vina pe care mi-o gaseste vreun frustrat. 

In loc de incheiere hai sa cugetam cat de mici suntem fata de tata - Omul pe care l-ati cunoscut iata de acum si voi.

zalosno

Mile Carpenisan

OK

Nu imi place sa dau din casa. Sunt sarb si am un respect fanatic pentru cei cu care convietuiesc. Nu o sa fut pe nimeni in gura sorry.

 Pentru simplul fapt ca am impresia ca punctele mele din postul anterior nu au fost citite printre randuri hai sa fac un pic de lumina.

Avem o problema de o natura care nu tine de politica editoriala, de presa, de Timisoara. E ceva cu totul aparte sa ii zicem un …BUG in sistem. Am urlat si am incercat sa rezolv beleaua. Am folosit toti ‘antivirusii’ de care dispun. M-au ajutat si foarte multi colegi dar deja s-a facut un an de cand nu mai am - independent de noi jurnalistii - posibilitatea sa dau ceva cu fata pe post.  Nu se poate si NU se mai rezolva dracului odata problema…de aia m-am revoltat.

Sunt om de sticla si mi-au zis unii mai destepti ca mine ca nu ma fac de kk . Ba chiar mi-au zis si oamenii pe care ii intalnesc prin orasele prin care ma plimb. Pai si sa nu mai pot eu sa vin la voi in casa seara la 19 …cum mama raului sa nu ma apuce spumele?!?

Probabil toti s-au gandit cand au vazut post-ul ca ma sapa careva…am primit si telefoane de consolare. NU nu e asa iar daca ar putea crede careva ca scapa de nebunul de la Timisoara atat de usor se inseala. Il FAC eu cu armele lui.

Simt insa ca nu mai pot sa port o discutie normala cu nimeni. Toti sunt ocupati. Imi par pe moment ca vor sa solutioneze problema si dupa doua ore au alte ganduri in cap iar Timisoara… a disparut de pe Antena 1 de 1 an. Pacat. Ce oras. Ce stiri. Ce oameni

Nu zic ca nu sunt si unii care au orgasme in oglinda in fiecare zi ca nu il mai vad pe ’ala’ (cum le place sa-mi zica) de la Timisoara in fata caruia  nu isi pot manifesta aerele (a se citi besinile) de mari importanti. Ei sunt insa prea mici in ochii mei. La varf vad totusi oameni cerebrali si care au ramas cu creierii in cap si capul le e pe umeri. Lor le-am scris acele randuri printre randuri . Am sunat la soneria ratiunii lor si imi doresc sa se trezeasca si sa ne revedem…..

Pana atunci sper ca v-am mai scos din ceata.

Al vostru acelasi

Mile Carpenisan

De ce nu mai apar pe sticla!?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………

Multumesc

Trece vremea…..

Nu era prost Ceausescu!

Incep sa il inteleg pe Nicolae Ceausescu. Cred ca lui chiar ii placea cand auzea ce se scria pentru orgoliul lui. Acum lasand mistoul NU POT SA CRED ….GROPARU s-o nascut poiet

Mi-o scris o poezie de ziua mea. Chiar dragut cadoul. Poezia e pe stilul lui dar cand am vazut-o am scos un “Nu pot sa cred” de cred ca s-o speriat si vecina de la scara cealalta. Oricum merita citita si sa numa sa zica cineva ceva de rau de Groparu de acu ca il alearga mama dracului(si atentie ca am 100 kg is ras in cap si stiu sa ma uit urat si sa injur indelung )   

www.groparu.ro

Merci maestre ca intotdeauna m-ai inveselit

Vine 23 August - un moment bun pentru defilari si pentru un eseu semnat de Mile

“M-am trezit azi la mine in casa cu un necunoscut. Cand m-am ridicat din pat si am plecat sa ma spal pe fata el era acolo. L-am privit nedumerit si speriat.

Era un individ asa mare si tuns in cap militareste. Prin par avea o gramada de fire albe. Am vrut sa strig. Eu sunt totusi un tanar cu plete pe umeri cu cercel in ureche si mult mai finut decat el. Il intreb cine e si ce face in casa mea dar tace. 

Am vazut ca nu imi face rau si am continuat sa intreb cum a ajuns el aici.

Cica e si el ziarist ca si mine.

 Pare atat de harsit incat nici nu stiu cum sa il atrag sa imi spuna mai multe. Imi incerc talentul si …merge.Cu 14 ani urma a intrat in presa. De atunci a facut de toate.

A scris la ziar.

S-a indragostit de televiziune.  

Apoi a realizat cat a pierdut odata cu tradarea primei iubiri : hartia cu miros de tus. Ii lipseau plumbul si zincurile din tipografie. 

Necunoscutul se aseaza pe un scaun langa calculator si se apuca de povestit.

Cel mai tare i-a fost frica de gloante ratacite de mine anti-personal si de rautatea oamenilor. Ma uit mirat si el simte. Zice ca e reporter special si ca trecut prin cinci razboaie revolutii catastrofe naturale si dezastre de tot felul. Imi dau seama de ce are fata asta trista.

 Totusi zambeste cand povesteste de entuziasmul cu care a intrat in profesie si cand recunoaste ca e naiv ca inca e la fel de entuziast doar ca nimanui nu ii mai pasa.

Acum fiind si eu un ziarist la inceput il trag de limba. Vreau sa aflu ce satisfactii are.

Dar omul asta tace.

 Tace cateva minute si apoi se destainuie:<< Relatarile mele nu pot sa-mi aduca satisfactie pentru ca vorbesc despre tragedii, despre drame pe care oameni nevinovati sunt obligati sa le traiasca. Niciodata nu am putut sa ma bucur de transmisii care mergeau perfect pentru ca toate cuvintele care-mi ieseau din gura erau amare. Ma satisface insa clipa in care ma mai opresc oamenii pe strada, imi spun ca ma stiu de la televizor si ca se vede in ochii mei si se aude in voce ca nu fac meseria asta ca sa ma dau vreun mare curajos. Ma mai unge la suflet cand colegii de breasla imi spun ca i-a miscat reportajul meu.>>

Tac eu acum. 

El imi povesteste despre cat de mult il bucura ca a facut ceva in viata ca a avut intotdeauna colegi care l-au ajutat sa reuseasca si ca 9 ani in Antena 1 au fost grei dar frumosi.

Apoi ochii ii cad in pamant si vorbeste despre familie. Spune ca daca ar fi sa isi reinceapa viata ar schimba un singur lucru: le-ar spune zilnic tuturor celor din familie cat de mult ii iubeste pentru ca a avut curaj sa faca multe - mai putin asta.

 Si de ce nu scrie omul asta altfel de stiri?

<<Uite cum stau lucrurile tinere>> imi zice:<< Am scris pe blogul meu un articol intitulat “Visez” despre cum as vrea sa arate un buletin de stiri. Am realizat apoi ca din nou nu cel care aduce vestea e devina ci societatea in care traim. Si in momentul acela  mi-am recunoscut  ca nici macar eu nu sunt capabil sa mai gasesc cuvintele potrivite  pentru redactarea unei stiri pozitive>>.

Ce diferenta mare e intre mine si el.

 El e atat de tacut de trist si de paranoic. Si totusi imi spune ca isi mai doreste de la viata cate ceva. Vrea sanatate si noroc. Succesul si banii ii face daca le are pe primele doua iar fericirea pentru el nu inseamna decat drumul prin viata care e de fapt calea catre fericire

.Il intrerup si incerc sa il inveselesc.

-Auzi azi e 23 August si e ziua mea !

-Stiu zice el-Ok hai sa facem cunostinta - eu sunt Mile Carpenisan.

-Nu tinere …EU sunt  Mile Carpenisan “

Dar sa continuam lupta….

Pentru cei care isi amintesc inca de Jugoslavija

De ce citesc un “gropar”

Pentru ca e sincer. Pentru ca are umor de calitate. Pentru ca imi inveseleste cele mai negre zile. Pentru ca a reusit sa ma faca sa vreau sa ma duc pana in Cluj sa il cunosc pentru ca imi dau seama ca merita cunoscut si vreau sa-i vad si bitza si poate o data o sa-mi faca cunostinta si cu mama lui ( care e de fapt o doamna). In lumea asta nu mai imi pasa de nimic decat de calitatea oamenilor si de caracterele lor. Am vazut javre, gunoaie si din ce in ce mai rar am mirosit un suflet bun. Mi-e atat de dor sa rad sa ma simt bine sa nu imi fie numarate toate tigarile pe care le fumez si judecate toate gesturile ” de voie sau de ne voie “. Mi-e dor sa pot sa mai merg la un pescuit sa ma fac de ras fara sa fiu dupa aceea povestit unei tari intregi. Sa ma impiedic. Sa ma scarpin in nas cand ma mananca. Sa am parul valvoi ( atat cat poate fi el la un cm.). Sa stau sa-mi pierd noptile povestind cu oameni normali care populeaza planeta asta si sa sper ca mai exista o sansa.

Stiu ca suna patetico-dramatic tot ce am scris dar cine stabileste de fapt asta . Exista vreun nenea ca sa detina painea si cutitul pentru a impartii normalitatea? NU!

De aceea imi place Groparu’ ( Radu scuza-ma ca iti spun asa ).  Este un individ mult mai educat decat toate hienele care ma inconjoara. Este mult mai normal decat toti acei oaameni pentru mine . Si imi place calitatea scriituri lui.

Oricat de trist as fi sunt doua - trei blog-uri pe care le caut sa ma scoata din starea aia ce nu mi-o permit. E Groparu’, e Vlad Petreanu ( si Vlad stie ca nu dau acum limbi in cur pentru ca nu am facut-o in viata mea doar ca ador cum scrie), Popeasca sau Oana Dobre. Cel mai tare ma tavalesc peste prietena mea care se tavaleste peste mine de ras la Groparu’ si la Vlad.

Groparu’ se disociaza totusi de toti ceilalti. Are coaie sa recunoasca ca e nascut din spermatozoizi campioni. In plus mai are si o mare durere in pula fata de toata prostia care se manifesta pe blogurile basinosilor ( V-am socat ha?) . As vrea sa reusesc asa cum am facut-o in randurile de mai sus sa pot sa-mi permit sa mi se accepte sa nu fiu judecat si nici executat cu pietre daca vreau sa fiu in continuare reporterul special, ala cu razboaiele, vre-o cinci la numar si totodata sa fiu si om. Sa-mi placa ciorba de burta, cracii de broasca, ardeiul iute si sa urasc din toti rarunchii mei prostia. Daca primesc asta voi simtii ca nu mai este  un sacrificiu sa fi “tigan imputit” si poate societatea se va normaliza.

Pana atunci si … cu siguranta si dupa, impreuna cu prietena mea, declaram, sustinem si semnam…: ” SUNTEM FANI GROPARU’ “.

PS: Gropare unde drecu merem in vichend? Ceva idei. Ceva de puscat sau de pescuit? ( nu zic de beutura ca ne aud astia) dar neste ciorba de peste tot trebe sa mancam odata si odata impreuna.

Vreau Balasevici in Timisoara….e scop in viata deja

Cata lectie de viata

O metafora bine pusa in versuri pe o melodie care te face si daca nu esti sarb sa devii si sa spargi pahare.

O lectie de viata care te face pe de alta parte sa faci pisu’ pe povestile lui Iri, Moni si alti oameni cu mult mai slabi decat parintii lui Vasa Ladacki.

In piesa el realizeaza ce greseala a facut si cat de mult s-a infipt in lumea materiala uitand de adevaratele valori ale vietii. In mod lucid decide sa devina nebun si sa isi puna capat vietii pentru ca nu a respectat niste cutume simple scrise si in “Robul Iov” din Biblie.

As vrea sa vad, printre romanii prea imbuibati, o urma de regret atunci cand in genunchi in fata lui Dumnezeu vor cere iertare. Sa simtim cu totii ca realizeaza faptul ca intreg drumul lor in care au calcat peste cadavre a fost zadarnic. In fata lui Dumnezeu nu te imbraci in Armani si daca o faci e degeaba. Poate candva acest Eldorado numit acum Romania va apune si se va raci la fel ca febra aurului din America. Vom pune pret pe valori reale nu pompate si nu platite si cu atat mai putin pe cele mituite. Ne vom aminti de Eminescu, de Paunescu, de Rebreanu si atati altii care si-au castigat faima cu mintea nu cu buzunarul.

Ne vom aminti poate ca in viata iubim o singura data. Nu e neaparat prima, a doua sau a treia dragoste - e cea care trebuie si care simtim ca ne lipsea. Acum fie ea reusita, bogata sau saraca ramane la fel. Prima si singura dragoste nu se uita niciodata. Asta ne spune si George Balasevici un muzician pe care romanii nu s-au gandit sa-l cheme niciodata pentru ca nu-l inteleg.

Va promit ca periodic voi traduce piesele lui ( fara a fi capabil de adaptarea potrivita) si poate veti intelege de ce in momentul de fata generatii intregi din randul celor care-i inteleg limba isi ghideaza viata dupa cugetarile sale.

Nu vreau sa par patetic dar Petre Ispirescu cu “Praslea cel voinic si merele de aur” m-a influentat cu mult mai putin decat a reusit omul asta sa o faca.

Cine e Balasevici?

Unii spun ca ar fi de neam roman - George Balas. Altii ca ar fi maghiar, iar politicienii ca e un fel de Bob Dylan al Balcanilor. Pentru mine a fost, ramane si va fi singurul om capabil sa-l inveseleasca si sa-l faca sa mai vrea sa traiasca pe tatal meu.

 Tot ce-mi doresc este sa ajung sa-i strang mana sa-i spun cat a contat pentru mine si poate sa ma implic cumva in organizarea unui concert George Balasevici in Timisoara, acolo unde traiesc atat de multi sarbi care probabil nici macar nu il asculta. Singura problema este ca eu ma ocup cu razboaie si alte dezastre in calitate de ” tigan imputit”. Nu am banii si nici cunostintele necesare organizarii unui asemenea eveniment. Stiu insa ce nu stiti voi…stiu unde locuieste George Balasevici. Mai stiu ca daca am reusit sa o conving pe prietena mea sa ma accepte asa cum sunt voi reusi sa-l conving pe Balasevici sa treaca granita.

Daca va placut Goran Bregovici la al carui prim concert din Romania am fost partas in organizare credeti-ma cand va spun ca o sa va placa si George Balasevici. Singura diferenta intre ei este ca Balasevici e mai bun si-si compune singur melodiile.

E utopic ce-mi doresc dar speranta moare ultima. A cantat Lepa Brena in 1987 la Timisoara si era sa iasa atunci o revolutie. Au cantat apoi tot felul de interpreti sarbi pentru publicul cunoscator din Banat.

…a ramas doar Balasevici. Sa il aducem!

GEORGE BALASEVICI - CEL MAI BUN CANT-AUTOR DIN FOSTA YUGOSLAVIE

POVESTEA LUI VASA LADACKI

Stiti povestea despre Vasa Ladacki?

Si eu abia acum de doua zile am auzit-o.

Odata noua zile nu a iesit din birt

 

Spun despre el ca a fost un tip mai ciudat

 

Tatal ii era un paore marunt

Care hranea sapte guri infometate

 

Maica-sa era marunta, blonda, si fragila

A murit la 30 si ceva…

 

Au avut cativa arii de pamant

Si o casa mica la capatul ulitei

Pe masa intotdeauna paine

Atata cata trebuia…

 

Doar ca Vasa a vrut mult mai mult

 

Visa la cai murani prin livezi zburdand

Ceas cu lant de aur

Si salase

Visa la holde roditoare

Vii binecuvantate

Si din toate numai bunatati

 

…dar nu putea sa le aibe.

 

Iubea o fata frumoasa, dar saraca

Si ar fi luat-o numai daca ar fi stiut

 

Iubesti o data in viata

 

Acum ca e bogata sau saraca

Asta nu alege mintea ci sufletul.

 

Si tot spera ca dragostea o sa treaca

 

Pentru totdeauna a plecat din sat

Niciodata nu a scris nimanui

 

Si s-a insurat cu unica fata a unui mosier

A primit cai murani care zburdau prin livada

Ceasul cu un lant de aur

Si salasuri

 

A primit holdele roditoare

Viile binecuvantate

Si in carute era plin de recolta

 

A AVUT TOTUL –  DAR NIMIC NU A AVUT

 

S-a apucat de baut

 

Dupa ceva vreme

 

Sufletul si la vandut Diavolului

 

Il stiau deja toti birtasii

 

Cauta salvarea pe fundul paharului

 

Dar nu a putut sa o gaseasca

 

 

Tanar era din cate spun si cand a murit

…

In mijlocul birtului de stop cardiac

…

I s-a aplecat capul

…

Ca si cand ar atipii

…

Sau a adormit.

 

Dar inca isi amintesc ultimele lui cuvinte

DEGEABA AU FOST CAII MURANI PRIN LIVADA ZBURDAND

DEGEABA A FOST CEASUL SI SALASURILE

DEGEABA AU FOST HOLDELE RODITOARE SI VIILE BINECUVANTATE

…………………………………………………………………………………………

DACA EU … NU SUNT CU CEA PE CARE O IUBESC

“Ingerule” by Riblja Corba