ZBOGOM SRBIJO !

Adio Serbia!

Nu am sa inteleg niciodata cum au trecut atat de repede anii. Parca mai ieri era 1990 prin Ianuarie. Eram un tanar proaspat eliberat din Romania comunista si descopeream Iugoslavia ca pe o minune Parca prea putin am fost impreuna si prea repede ne-am revazut in alte conditii.

Apusul a devenit din ce in ce mai rosu inspre Iugoslavia. Parca cerul imi arata ca s-a umplut de flacari de sange si vintul parca tipa dinspre vest iar eu eram prea la inceputul carierei de reporter de razboi. Sub ochii mei si pe ritmul textelor mele parca se rupeau bucatele din Iugoslavia. Tara care m-a incantat atat se arata sangeranda  in fata unui biet jurnalist roman. Ii urmaream pe oameni cum se transforma in bunicii mei care an de an tundeau via si trandafirii. Asa si sarbii pareau atunci siguri ca dupa ce tot ce trebuie sa plece va pleca ce ramane in curtea lor va renaste se va reface dupa ranile suferite. Am deschis mai bine ochii si in jurul meu nu erau bunicii harnici ci oameni disperati si raniti. Pe jos zaceau mortii. Eram in Vukovar si am simtit atunci ca urmeaza in curand sa spun - ADIO IUGOSLAVIA! 

Si iar au trecut anii si inca eram pe acolo. Bosnia s-a dus. Croatia la fel. Slovenia e de acum capitol demult uitat. Iugoslavia era doar un nume. Devenise mica din ce in ce mai urata si foarte obosita.

A venit si 1999. Trecuse aproape un deceniu de cand imi beleam ochii in vitrine lor demne de filme straine si descopeream Cipiripi si Toblerone la discretie Coca Cola la sticle de un litru…paine alba si pufoasa si o societate lipsita de temeri si prejudecati. Dar din nou sarbii erau cei mai urati si cei mai violenti oameni de pe planeta. Asa vedeam la CNN iar daca ma uitam in jur era doar o tara cu niste oameni prietenosi si poate cu prea multa onoare care ii obliga sa fie patrioti. Un patriotism parca greu de inteles in Romania.

NATO a bombardat batrana Iugoslavie. A lovit in tot ce avea ea mai de pret. In fabrici in manastiri in maternitati in televiziune si in civili. Ne-au cazut si noua parca bombele alea in cap. Totul pentru a apara drepturile albanezilor din Kosovo.

Ei bine dar Kosovo nu e doar un punct pe harta asa cum e vazut de cei ce impart cu pofta dreptatea lor. E totusi locul acela sfant in care si pentru care pamantul de acolo a fost imbibat cu sange sarbesc. Nu sarbii au inceput sa omoare. Abia dupa mai bine de 20 de ani de orori comise de albanezi le-au sarit balamalele de la usi si au plecat spre sud sa le aplice o corectie zdravana musulmanilor. DA.  Din pacate a fost cam zdravana si asta a dus la alte drame si alte morminte au rasarit. Noi cimitire s-au umplut si prea multe femei s-au imbracat in negru. Si-au plans copii si barbatii prin biserici sau moschei cand nu era nevoie ca marmura sa fie spalata cu lacrimi.

Am sa ii las pe colegii care cred ca NATO a facut bine ce a facut sa difuzeze obsesiv imaginile cu bietii albanezi ucisi de sarbi. Eu am sa va arat unele mai putini vizionate cu bietii sarbi trimisi la Dumnezeu de albanezi.

Acum scrijelit si eu dupa atatea razboaie si tocit de nenorociri ma uit in URMA la vremea cand inca eram tineri. Si eu si Iugoslavia. Era a fost si nu se mai intoarce. A ramas doar Serbia din ceea ce a fost odata. Trist.

Din nou  in PREZENT.

Tocmai am stat in Kosovo aproape o luna ca sa traiesc cum traiesc toti oamenii de acolo. Dupa atatea inmormantari am asistat si la o nastere. S-a nascut Kosovo.

Ma uit acum incruntat INAINTE si pot sa iti spun doar atat ADIO SERBIA! Esti prea batrana si nu inteleg cum ai crezut ca poti sa mai suporti o nastere….stiai ca o sa doara.