SI A FOST…

 http://www.trilulilu.ro/cicoare2/0f60d36d6d8133

….-Ai facut bagajele?

-Da am luat cat mai putine asa cum ai zis.

-Bine hai ca deja e tarziu si acus ne trezim….

De la acest “complex” dialog dintre mine si blonda mea http://ramonapuscas.wordpress.com/ au mai trecut vreo 4 ore pana cand am adormit. Era 27 spre 28 Decembrie 2007. La ora 5 si 20 m-am pus si eu in pat. La 7 ajungea trenul in gara. Veneau bucurestenii.

Cum toate trebuie sa inceapa cu un esec asa a fost si prima dimineata a “marii uniri”. E clar pentru toata lumea deja sper ca miticii au atarnat in fata blocului meu o jumate de ora pana am avut bunul simt sa aud telefoanele care sunau peste tot in jurul meu si sa ma trezesc sa raspund la interfon si sa deschid usa. Am pornit sa ne pupam cu ochii lipiti de somn si sa facem mistocareala pe nepisate. Tragic a fost cand am inceput sa vad si am privit spre toate bagajele noastre. Nu erau mari dar erau multe si plecam in prima zi 9 suflete in doua masini cu bagaje si in plus cu cumparaturi pentru vreo 25 de tovarasi.

Prima oprire - in piata - sa ne achizitionam costume de ski cei carora datorita varstei si fermentatiei ne-au ramas mici. Ursu saracu nu a avut nici o sansa. La 2 metri si 126 de kile cica e periculos oricum sa schiezi ca produci avalanse la fiecare cristiana.

Acu vine buba. A doua stationare. In Real (nu ala din Madrid ala din Calea Sagului) si Metro (ala cu usile care se deschid pe partea stanga intotdeauna). Lista redusa la extrem. Adica faceam cumparaturi de vreo 40-50 de milioane. In Real am facut doar testarea pietei. Am cumparat doar jumate din ce ne trebuia sa aflam daca ne ajung banii. * Beutura nu s-a cumparat deloc de acolo. Am iesit pozitiv. Am prins aripi si am zburat in Metro. Eu eram cu masina me un Jeep Grand Cherokee pregatit sa devina o basculanta ca aia din reclama la Unirea. Alt preten Dan Matei aka Aghaton avea o Toyota Yaris din aia ce consuma 2 litri la suta de km. Dupa bicicleta asta a agatat o remorca pregatita si ea sufleteste ca si jeep-ul pentru efort. Am devastat Metro. Saci cu cartofi cruzi, cu cartofi din aia de hamburger, toata ceafa din macelarie…puii zburau direct in cos, dulciuri, sucuri cu baxurile …si ah cate nu imi mai amintesc. Poate pentru ca impreuna cu http://mihaiursu.wordpress.com/   m-am delegat la raionul beutura sa terminam repede cu ce e mai greu. Am vazut eu neste baxuri ratacite pe raft si am zis sa fac risipa de niste atitudine de lider. L-am luat pe un metrolist de la raionul beutura si de sus l-am chestionat.

-Tuborg Strong, ai?

-Este…cat doriti?

-Himmm 23 - 24 de baxuri!

Ei da si aici am simtit cum am devenit cel mai interesant client din ditamai hala numita magazin. Se simtea uimirea si respectul in privirea lui. A plecat in cercetare iar noi il supravegheam indeaproape. Ne-a cerut voie sa dispara cateva secunde si i-am acordat acest privilegiu. A reaparut gonind printre randuri cu un motostivuitor. Bineinteles berulile se aflau la vreo 7 metri inaltime pe cel mai de sus raft. L-a coborat in siguranta si a inceput ca un angajat model sa incarce baxurile unul cate unul pe caruciorul cu care ne-am prezentat. Ne era frica sa nu se opreasca vreun client sa faca poze cu noi ca pe plaja cu maimuta. Va imaginati fata alora de la casa?

Poate…

..dar pe cea a celor ramasi la masini nu aveti cum.Se citea in ochii lor disperarea …cum le aranjam pe toate in doua masini? Ei bine era deja noapte ningea si noi reinventam jocul LEGO. Dupa o ora era totul in masini , pe masini si pe langa masini legat in chingi.

Asa am ajuns la Valiug. A mai trebuit o ora jumate sa se descarce aproape tot din cele doua basculante. Si ca sa fie totul bine am dat drumul la muzicanti sa ne cante in boxe si baietii au dat drumul la voce sa le iasa pe gat in timp ce il umezeau de zor. Noi astia cu o ora de somn la activ am adormit in scaune si apoi in iglul de se numea camera inca neincalzita din cabana.

A doua zi ce am putut sa facem dupa micul dejun ? Am plecat la cumparaturi ca deh au mai ramas bani. Sincer cred ca am vrut sa ne mutam definitiv acolo. Vorbeam cu Groparu prin telefon si incercam sa il transform in GPS ca sa aflu unde e exact. Cu blonda si cu Gabita http://gabrielamirica.wordpress.com/ am decis sa ramanem in Resita pana ajunge primul grup de Sibiu sa fim siguri ca nu trece Revu pana gasesc ei cabana. Eram deja cu jeep-ul plin din nou cand or ajuns. Dupa tucaturile ce se impun aici la noi in partea asta de tara am inceput sa urcam. Simteam miros de chef de distractie. (V-am zis eu de la inceput ca o sa fie fain…no asa o fost)

Ajungem pe maul lacului inghetat si mergem cam un km. In spate masinile din Sighii. Suna telefonul blondei si vad ca asta e cu gura peste urechi….era Groparita. Dintr-un “mama cat e de frumos ..ce fain… wow..senzational” nu ne-o scos. Mie sarb si banatean pe deasupra in pept s-o umflat pipota de bucurie ca le place. Si chiar cred ca le-a placut. Asa de tare m-am bucurat ca am ratat cabana si am trecut de ea.

Oameni faini astia de s-au adunat la Valiug. Timisorenii mei s-or inteles cu bucurestenii , bucurestenii cu sibienii si sibienii cu toata lumea. Ce mai tura vura ..gasca beton.

Pe 30 eram deja in formula completa. Am facut atatea ca e greu sa le si enumeri. Am gatit cot la cot , am beut la fel si am tras cu pusca. Am cantat cu CD-urile cu chitara cu gura si cu Betonel. Aaaaa nu  stiti cine e Betonel?…ii gasiti fotografia pe www.groparu.ro

Apropo de groparu…. Povestea de ispravile lui Betonel. Atunci cand s-au incins pantalonii pe noi la sosirea unor tinere sperante de vreo 17-18 ani cu forme proaspete eram si eu pe hol cu baietii si radeam fara sa fim tintuiti de privirile mereu enervante ale femeilor dezgustate de starea de bine pe care o avem. A coborat de la etaj Betonel. Ultimele 8 trepte le-a ratat si a ajuns mai repede intre noi. Era decis. Mergea sa se expuna cu aura lui de Banderas local la usa tinerelor acelea dinspre care adia un miros de puscarie pentru corupere. A batut al meu vreo 4-5 minute in usa de sigur si-a facut rana la degetele de la maini si picioare si dintr-o data…stupoare usa se deschide. In pragul ei o banateanca hotarata…”Ce vrei ba nu vezi ca deranjezi..eu nu am chef sa imi atarni la usa si sa bati intr-una…lasa-ma in pace si sa nu te mai prind pe aici…”

AUSCHI!

Betonel al meu o nimerise la usa pe fata cabanierului. Nu mai stiam unde sa ma ascund de rusine ca ne zice aia la tac’su a doua zi si ne trezim ca incepem anul cu furca intre ochii nostri rosii. Dar ce credeti ca are de zis Betonel….:”Lasa ba ca ma duc in camera ma dezbrac de jacheta imi dau jos caciula si cand o sa imi vada freza fac ravagii o sa fiu irezistibil.” Ne-am spart de ras. Numai ca omul a venit din nou tot ca o avalansa de la etaj. Era intr-adevar irezistibil…intr-o pijama alba imprimata cu scaunele albastre.

Cel mai tare dintre toti s-a tinut la toatea astea insa Ursu. A avut doua probleme una cu stomacul ceea ce e nasol….si alta cu muzica ruseasca si comunista ceea ce a fost nasol pentru noi. Culmea ca s-au obisnuit toti atat de bine cu melodiile ce le canta la chitara ca la sfarsit le stiau le placeau si chiar le fredonau. Delir era insa cand presta cu groparu la doua chitari piesele ”trupei” Bambi” …era pisu lumii ne cracanam toti de ras. S-au remarcat insa pe Stratan si nu numai. Ursoaica a inghetat iar Gabita era cat pe ce sa ramana fara o noapte de neuitat si anume aceea in care ne-am dat cu saniile la 3 dimineata. Daca ne dadeam ziua nu avea farmec asa a meritat toata umezeala pe care am incasat-o. 

Ah dar cat am scris si nu v-am zis de ai mici nimic. Alex si Andreea. Doi copii misto de tot de care ne-am lipit asta-vara si ne plac asa de mult incat am zis ca merita sa incepem anul si cu ei sa ne fie alaturi in 2008. Aia mica o fost spirt. Ca titirezu se invartea peste tot . Alex mai linistit de felul lui s-o impacat asa fain cu trupa incat chiar cand ma uitam la el  vedeam ca se simte bine.

 Ursoaica lui Ursu o avut o singura problema …hibernarea. Ursa nu suporta frigul dar s-o infofolit bine si a intrat in joaca noastra. Chiar daca ne-am mai tras de urechi asta demonstreaza ca suntem prieteni ca deh la urmatoarea sunt sigur ca nu se trag pe fund ‘napoi.

Greuceanu nu s-o dezmintit. O fost asa cum l-am cunoscut la Orlat …adica la fel de tacanit…si SUMER(in oglinda) la fel.

Cat despre mine ce sa va zic? Am avut parte de oameni unul si unul la inceputul lui 2008 si ma bucur ca mai gasesc in tara asta cu oameni cenusii si suficienti prieteni care sa stie ca viata e scurta si merita traita frumos in locuri frumoase….Pentru asta toti cei din echipa care a participat la “Marea Unire” de la Valiug au tot respectul meu si daca ceva nu o fost bine las’ ca repetam.