
“Revolutiile sunt surorile violente ale libertatii”
December 17, 2007
E ora 9 si bineinteles am chiulit iar de la fizica. Doamne cat ma bucur ca am parul mai lung de cat e voie si ce bine ma face sa ma simt un lucru atat de superficial - ca nu port cravata. Madalina ma asteapta ca intotdeauna pe hol. Se uita la ceas si se roaga sa ajung. Eu vin flegmatic si cu un zambet superior de parca toata lumea ar fi a mea. Eh. Pai e normal ce-i mai frumos ca anii de liceu? Iar ma cearta si ma pune sa-mi las lucrurile in clasa inainte de a fugi in toaleta sa fumez cu colegii de aceeasi teapa prima tigara interzisa. Madalina e colega mea de banca (intotdeauna mi-a placut sa ma inconjor cu femei). Ea are grija de mine imi zambeste, ma urecheaza, imi da sa copiez si imi este tovaras de povesti. Aveam franceza cand am intrebat-o in soapta daca a auzit ca ceva se intampla in oras ca cica asa spuneau astia in tramvai. S-a uitat ciudat la mine. Nu stia. Pe la 2 plecam si noi de la scoala. Ieseam mandrii de pe curtea liceului caci deh eram elevi la una dintre cele mai bune scoli din oras. Liceul de Filologie - Istorie. Si plec eu asa ca de obicei cu Madalina intr-o plimbare sa mai povestim pe drum. De obicei mergem pe jos pana in Piata Maria de unde ea pleaca cu tramvaiul spre centru iar eu spre stadion. Povestesc vrute si nevrute, mai si inventez ca sa cresc in ochii ei, ea imi spune ce a mai facut si … totusi de ce atata galagie? Am ajuns in Piata Maria si chiar langa statia de tramvai ne fura privirea un grup prea mare de oameni care vorbesc tare si parca striga ceva. Ne uitam mirati dar stim din familie ca acolo e ceva despre care nu trebuie sa vorbim cu nimeni. O vad pe Madalina speriata si parca grabeste pasul. Ne luam la revedere si pleaca spre casa. Ah da e ultima zi de scoala si nu ne mai vedem pana dupa sarbatori. Plec si eu pe jos sa ma bucur de o zi de primavara in plina iarna. De fapt parca este 15 Decembrie. Se face dupa amiaza deja si tata si mama vin de la serviciu. Nu stiu ce are tata dar ii povesteste la mama ceva in soapta si nu inteleg de ce au secrete fata de mine. Dar lasa ca aflu eu…
Iar ma trezesc devreme. Ah cat urasc ritmul pe care il impune scoala. Nici in vacanta in primele zile nu pot sa dorm mai mult. Tata e iarasi agitat si mama nu mi-a spus despre ce au vorbit. Par la fel de secretosi si de stresati ca atunci cand tovarasii de la Securitate vin la noi in casa sistematic sa ne faca perchezitie. Dar lasa ca vad ca tata vrea sa plece si aflu eu ce au de la mama. E totusi 16 Decembrie si deja miroase a Craciun si Revelion. Pana sa o intreb pe mama ma apuc si ii spun ce am vazut eu in Piata Maria in drum spre casa. Chiar nu-mi dau seama de ce s-a speriat asa. Atat de tare incat sa-mi spuna sa tac sa nu mai zic la nimeni ca poate sa-mi faca rau?! Eh da cica si tata era tot acolo. S-a dus sa vada ce se intampla si pentru ca locul era plin de tovarasii de la Securitate se facea ca se uita la betele de pescuit de la “Vanatorul si Pescarul”…. mama dar ce galagie e. De unde vine totusi? Se aud afara elicoptere si multi oameni care striga nu ii inteleg ca sunt totusi prea departe si deja e seara. Ah si vine salvarea. Se i-a curentul si am si eu motiv sa ies in fata blocului. Nu prea ii inteleg pe prietenii mei cand spun ceva de miting, de militie, de cadere de regim si incerc sa aflu mai multe. Degeaba nici ei nu stiu. E deja noapte si suna nasu. Cica prin oras e zarva mare, multa lume.Aflu si eu in sfarsit ascultand langa tata Europa Libera ca la Timisoara cica incepe o Revolutie. Ce e aia Revolutie? Nu e cumva o chestie care se intampla numai in cartile de istorie? Prea greu. Mi-e somn si ma duc sa ma culc.
Nici la doua zile dupa ce am terminat scoala nu pot sa ma obisnuiesc sa dorm mai mult. E 17 Decembrie si oare ce mai face Madalina? Acum imi dau seama de cum ajung in bucatarie de ce m-am trezit. Urla radio ala si vorbesc unii numai despre Timisoara. Pe seara se taie din nou curentul si iar am motiv sa ies din casa desi ai mei nu vor sa ma lase. Pe afara vad elicoptere si aud niste bufnituri sacadate cum am vazut in filmele in care romanii ii impuscau pe toti nemtii si Sergiu Nicolaescu era putin impuscat dar oricum era un fleac. Eh de acum clar ca ma intereseaza. Vreau sa vad si eu ce se intampla in oras. daca tot sunt afara plec cu prietenii si om vedea noi cu ochii nostri ce nu vor aia mari sa ne zica. In 5 minute aflu si ce e aia revolutie si ca nu e un fleac sa fi ranit, vad oameni cazuti la pamant, morti sau raniti, vad tancuri, militari care urla din spatele mitralierelor iar mitralierele urla catre noi desi nu suntem decat niste copii. Deja au trecut ore bune si ai mei nu stiu nimic de mine. Sigur sunt pe strazi sa ma caute. Ajung intr-un final acasa si spun senin ca am fost un pic cu prietenii si ma pune dracu sa le si povestesc ce am vazut. In casa la mine tata deja prepara cateva sticle de Molotov cu toluenul pe care la scos cu furtunul din rezervorul Daciei.
Chiar vine primavara! Dar cum e posibil ca e doar 18 Decembrie. La bunicul meu in curte au dat deja ghioceii. Ce ciudat. O zi misto de vacanta. Si eu si prietenii mei si parintii si toti cei pe care ii cunosc suntem totusi inca marcati de ce s-a intamplat . Aflu ca au murit multi oameni. Dar e totusi mai liniste acum. Probabil ca au obosit soldatii de cat au tras si manifestantii de la atatea impuscaturi incasate. Aud ca armata e cu noi si ies iarasi prin oras cu prietenul meu Dani sa vedem urmarile unei nopti de foc. Totul pare incert. Militarii s-au mai linistit , oamenii le duc mancare si sucuri , iar eu cu Dani ne imprietenim cu toti. In fata la Sala Olimpia cred ca sunt vreo 4 tancuri. Ma bag in seama cu ostasii mai mult din curiozitate. Mor sa vad un tanc pe dinauntru . Nu numai ca reusesc sa intru in blindat dar imi petrec si ore in sir acolo invatand munitia, band Pepsi pe gratis si mancand salata orientala primita de soldati. Si a trebuit tata sa-si faca griji din cauza mea. S-a infiintat langa tanc, ne-a scos de acolo de urechi si pe mine si pe Dani si cu cate un sut in fund ne-a bagat in masina si ne-a adus acasa. Chiar nu mi-am dat seama dar am stat ore in sir pe strazi iar ai mei ma cautau ca disperatii.
P. S.
M-am reintalnit cu Madalina acum cativa ani. Nu am mai recunoscut-o si m-a certat din nou. La fel parca nu mai regasesc spiritul Timisoarei de atunci in Romania de azi. Iar azi e din nou 17 Decembrie. Imi amintesc de oamenii pe care i-am vazut murind, de mult mai multe care le-am facut dar nu-mi ajung cuvintele sa le povestesc si ma intreb si acum de ce doar in perioada asta ma gandesc la Revolutie si la Madalina? Probabil ca am devenit si eu la fel.
[...] Mile Carpinisan - Revolutiile sunt surorile violente ale libertatii [...]
Mile, te-am citit la radio.
sint si surori bune cu loviturile de stat… atit de bune, ca, uneori, oamenii sarmani care chiar cred in revolutie afla prea tirziu ca au fost jucati pe degetele unora care muta destinele tarilor ca pe piesele de pe tabla de sah. si, cind joci la nivel atit de mare, parca mai conteaza niste oameni…
acusi sint 20 de ani. revolutia adevarata inca nu a inceput.
Uneori există revoluţii pe lângă care trecem nepăsători.
Iată de unde puteţi descărca şi discuta cele trei proiecte propuse pentru dezbatere de către ministerul învăţământului:
Lege privind Statutul Personalului Didactic (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)
Articol nou Legea Învăţământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)
Articol nou Legea Învăţământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007)
meiproiect.forumotion.com/index.htm AICI este locul de dezbatere.
te-am citit, mi-au dat lacrimile… sunt geloasa pe tine ca erai mare si puteai pricepe mai bine ceea ce era acolo.
revolutia mea e o ceata continua, un plans ilogic pentru toti cei pe care ii vedeam murind la televizor… o bunica care plangea si se ruga sa nu pateasca mama si tata nimic… mi-e ciuda ca nu imi dadeam seama in ce pericol erau ai mei … mi-e ciuda ca sunt mica…si ca trebuie sa cred si sa imi formez idei pe baza povestilor voastre….
oricum Multumesc!
foarte mijto
Salut Mile,
Am zis sa iti scriu pentru ca s-ar putea sa te intereseze. S-a lansat un nou site numit http://www.skivirus.com unde poti afla aproape tot despre schi. Exista informatii despre statiuni, echipament si tehnica. Poti gasi poze si video-uri de la munte, si cel mai important exista un forum activ unde poti afla ce zic membrii ai comunitatii despre tot felul de subiecte. Te rog frumos viziteaza site-ul si daca ti se pare interesant si folositor poate zici ceva de el pe blogul tau.
Multumesc anticipat,
Rares
Am o leapşă doar pentru tine! :))
Deci io, unu, am cam tremurat cand te-am cetit.
Io de la lovilutie nu mai pot auzi manifestatii si lozinci - nu mai pot, mai bine fac semnu crucii in miezu Meccai.
M-ai inspirat sa scriu si eu despre ce am patit la revolutie, in Sibiu. Dap!
[...] cu realitatea e din cauză că au trecut 18 ani de atunci. Postarea asta fusă inspirată de Mile şi ce a scris el despre Timişoara şi, aşa cum am scris şi la el pe site, de când cu [...]
Cat de nesimtit trebuie sa fii ca sa faci reclama sau comentarii vis-a-vis de leaspa pe un astfel de post ?
Respect, Mile.
… sa nu uitam si sa luam aminte, zic asta si tot zic, si-mi tot aduc aminte, si ma tot cutremur… au trecut Doamne, cati ani si , tresar la fel…
se zice ca ” primavara ies regii la razboi..”…ma intreb de ce unii tot nu patrund ce se ascunde in vorbele astea… de ce ies berbecii la razboi in loc sa se bucure a iz de primavara si ghocei..de ce Mile, si, pana cand…
succes Mile in tot ceea ce faci,
SIBILLA
P.S. iti doresc o primavara ca o lacrima, o lacrima ca izvor de bucurie si zambete si impliniri…pai meriti
Interesant! Voi ziaristii sunteti la mana tractoristilor din televiziuni.Ma refer la patroni si iepurii lor.Unii rezista altii se apleaca si toate sunt aplecate in calea lor…
Gandurile lui Mile sunt nazdravane ca si varsta pe care o avea.Esti si acum? Imi place ca revolutiile te duc cu gandul la femei madaline…