VINE ZIUA ACEEA…ACUS

Am cunoscut un tanar in tineretea mea… . Imi spunea intr-o dimineata  la o cafea ca e sigur de cateva lucruri in viata. Printre acele certitudini erau si principii: servesti incasezi, comanzi platesti. Si-a ghidat actiunile si gesturile ani si ani dupa aceasta credinta. A asteptat apoi sa se traga linie sub calcule si a imbatranit asteptand.

De curand l-am revazut. Era altfel. Bunul simt  i s-a ascuns undeva in adancul sufletului. Principiile de o viata i-au fost scuipate , calcate in picioare si batjocorite.

Ma uitam la el si nu mai era tanarul pe care il stiam. Nervos, satul, suparat, dezamagit, nedreptatit si deja albit. Stiam ca in anii astia s-a sacrificat pentru ceea in ce credea, ca a auzit ipocriziile unora in timp ce nu mai avea nici macar zambet pe buze si in viata, ca a ascultat povesti de adormit copiii atunci cand i se refuza sa faca ceea ce demult dovedise ca stie sa faca si ca oricat s-a opus ALTII AU HOTARAT SA II INTOARCA SPATELE FARA ”SA PLATEASCA  NOTA”.

Acum e iar dimineata. Ne privim direct. El e pe degetul meu. E FLUTURELE care a fost tanar. NU mai are aripi. Atatia conti i le-au retezat. Imi aminteste cu privirea trista cat de mult isi mai dorea sa zboare. Si totusi a ramas puternic.

Ma priveste direct in ochii, din oglinda dimineata.