Cata lectie de viata

O metafora bine pusa in versuri pe o melodie care te face si daca nu esti sarb sa devii si sa spargi pahare.

O lectie de viata care te face pe de alta parte sa faci pisu’ pe povestile lui Iri, Moni si alti oameni cu mult mai slabi decat parintii lui Vasa Ladacki.

In piesa el realizeaza ce greseala a facut si cat de mult s-a infipt in lumea materiala uitand de adevaratele valori ale vietii. In mod lucid decide sa devina nebun si sa isi puna capat vietii pentru ca nu a respectat niste cutume simple scrise si in “Robul Iov” din Biblie.

As vrea sa vad, printre romanii prea imbuibati, o urma de regret atunci cand in genunchi in fata lui Dumnezeu vor cere iertare. Sa simtim cu totii ca realizeaza faptul ca intreg drumul lor in care au calcat peste cadavre a fost zadarnic. In fata lui Dumnezeu nu te imbraci in Armani si daca o faci e degeaba. Poate candva acest Eldorado numit acum Romania va apune si se va raci la fel ca febra aurului din America. Vom pune pret pe valori reale nu pompate si nu platite si cu atat mai putin pe cele mituite. Ne vom aminti de Eminescu, de Paunescu, de Rebreanu si atati altii care si-au castigat faima cu mintea nu cu buzunarul.

Ne vom aminti poate ca in viata iubim o singura data. Nu e neaparat prima, a doua sau a treia dragoste - e cea care trebuie si care simtim ca ne lipsea. Acum fie ea reusita, bogata sau saraca ramane la fel. Prima si singura dragoste nu se uita niciodata. Asta ne spune si George Balasevici un muzician pe care romanii nu s-au gandit sa-l cheme niciodata pentru ca nu-l inteleg.

Va promit ca periodic voi traduce piesele lui ( fara a fi capabil de adaptarea potrivita) si poate veti intelege de ce in momentul de fata generatii intregi din randul celor care-i inteleg limba isi ghideaza viata dupa cugetarile sale.

Nu vreau sa par patetic dar Petre Ispirescu cu “Praslea cel voinic si merele de aur” m-a influentat cu mult mai putin decat a reusit omul asta sa o faca.

Cine e Balasevici?

Unii spun ca ar fi de neam roman - George Balas. Altii ca ar fi maghiar, iar politicienii ca e un fel de Bob Dylan al Balcanilor. Pentru mine a fost, ramane si va fi singurul om capabil sa-l inveseleasca si sa-l faca sa mai vrea sa traiasca pe tatal meu.

 Tot ce-mi doresc este sa ajung sa-i strang mana sa-i spun cat a contat pentru mine si poate sa ma implic cumva in organizarea unui concert George Balasevici in Timisoara, acolo unde traiesc atat de multi sarbi care probabil nici macar nu il asculta. Singura problema este ca eu ma ocup cu razboaie si alte dezastre in calitate de ” tigan imputit”. Nu am banii si nici cunostintele necesare organizarii unui asemenea eveniment. Stiu insa ce nu stiti voi…stiu unde locuieste George Balasevici. Mai stiu ca daca am reusit sa o conving pe prietena mea sa ma accepte asa cum sunt voi reusi sa-l conving pe Balasevici sa treaca granita.

Daca va placut Goran Bregovici la al carui prim concert din Romania am fost partas in organizare credeti-ma cand va spun ca o sa va placa si George Balasevici. Singura diferenta intre ei este ca Balasevici e mai bun si-si compune singur melodiile.

E utopic ce-mi doresc dar speranta moare ultima. A cantat Lepa Brena in 1987 la Timisoara si era sa iasa atunci o revolutie. Au cantat apoi tot felul de interpreti sarbi pentru publicul cunoscator din Banat.

…a ramas doar Balasevici. Sa il aducem!